Prietenul tău-lovit de suferinţă

Să nu ne grăbim să îi acuzăm pe prietenii lui Iov. Sacrificiul pe care îl fac ei trebuie apreciat. Atunci când aud despre suferinţele prin care trece prietenul lor, îşi lasă treburile personale şi se pornesc la drum pentru a fi alături de el. Sunt prieteni nu doar pentru vremurile bune, dar şi pentru vremuri grele, cum erau acestea. Versetul 13 din capitolul 2 ne mai spune şi că dau dovadă de sensibilitate. Ei plâng alături de Iov şi tac pentru că văd cât de mare îi este durerea. Din păcate, totul se strică în capitolul 4. Din dorinţa de a-şi apăra teologia şi, în cele din urmă, de a-L apăra pe Dumnezeu, cei trei prieteni, în loc să uşureze durerea lui Iov, o vor face şi mai grea, şi mai apăsătoare. Sunt câteva lucruri pe care le învăţăm despre modul cum ar trebui să ne raportăm la cei în suferinţă:

1. Vorbeşte cât mai puţin şi ascultă cât mai mult. Oamenii care trec prin suferinţă simt nevoia să îşi exprime durerea. Pentru că uneori durerea este atât de mare, afirmaţiile lor vor fi la limita corectitudinii teologice sau poate chiar a blasfemiei (vezi Iov). În momentele respective simţim impulsul să le corectăm gândirea,  să le explicăm că nu au dreptate, ceea ce duce la o înstrăinare şi mai adâncă. Cel în suferinţă se va simţi şi mai singur. Atunci când simţi că teologul din tine îţi dă ghes să vorbeşti, TACI! Cel în suferinţă are nevoie mai mult decât orice să fie ascultat!

2. Nu asculta doar cu mintea, ci caută să asculţi cu inima! Cu alte cuvinte, fii sensibil. Discursurile prietenilor lui Iov ar fi fost potrivite la o masă rotundă din bibliotecă, dar atât de nepotrivite lângă prietenul lor chinuit!

3. Prezenţa ta este mai importantă decât soluţiile tale. Atunci când ajungem la căpătâiul cuiva suferind, ne asumăm imediat postura de salvator şi începem să elaborăm planuri de salvare, să emitem concluzii, ipoteze etc. Să nu uităm că cel mai important lucru este că suntem acolo…

Suferinţa rămâne o taină ce nu a fost dezlegată, în ciuda tuturor eforturilor noastre. Dumnezeu a ales să păstreze tăcerea…Ceea ce a făcut însă este că S-a coborât şi a suferit împreună cu noi. Dumnezeu nu ne-a oferit răspunsuri intelectuale decât parţial, deşi şi  ele sunt importante, ci a luat Crucea în spate suferind alături de noi. Să încercăm să Îl imităm. 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Modeste incursiuni teologice și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s