Îndemn la Evaluare înainte de Evaluarea finală -„Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.”- (1 Cor. 11:31)

faithful servantÎmpreună cu fraţii şi cu surorile de la Betania, am meditat aseară la Pilda talanţilor, Matei 25:14-30. Pilda este formată din trei episoade:

Primul dintre ele (v.14-15) ne vorbeşte despre delegarea responsabilităţilor. Ni se vorbeşte aici despre un om de afaceri al acelor vremuri care trebuie să plece într-o altă ţară. Dorinţa lui este ca afacerea să nu stea pe loc, aşa că încredinţează „averea sa” robilor.

În acelaşi mod, Dumnezeu ne încredinţează resurse şi oportunităţi. Este o mare cinste, dar în acelaşi timp, o mare responsabilitate. Nu avem voie să uităm, nicio clipă, că toate acestea îi aparţin Stăpânului şi că noi nu suntem decât administratori! În 1 Cor. 6:20 apostolul Pavel aminteşte credincioşilor că inclusiv trupurile lor au fost răscumpărate şi că datoria lor este să Îl proslăvească pe Dumnezeu prin întreaga lor viaţă. Nu doar trupul, dar şi timpul, banii, absolut totul Îi aparţine lui Dumnezeu. Scopul meu este să iau toate acestea şi să le folosesc în aşa fel, încât Împărăţia lui Dumnezeu să avanseze. Acesta trebuie să fie marele ţel al vieţii mele.

Textul ne mai spune că a împărţit „fiecăruia”. Fiecare avea ceva de făcut pentru Stăpân. Este nevoie urgentă să ne reamintim adevărul acesta în vremuri în care se accentuează tot mai mult diferenţa dintre „preoţi” şi laici. Chiar şi în mediul evanghelic, se consideră adesea că personalul angajat al bisericii, păstorii, trebuie să facă lucrarea, întrucât ei sunt plătiţi pentru aceasta. Într-adevăr păstorii au p responsabilitate specială, dar responsabilitatea slujirii apasă pe umerii fiecărui membru al Împărăţiei lui Dumnezeu. Transformarea lucrării într-un meci de fotbal în care câţiva oameni joacă pe teren, în timp ce marea majoritate sunt spectatori nu se potriveşte în niciun fel cu ceea ce găsim în Biblie!

Mai este ceva în acest prim episod: a împărţit sarcinile fiecăruia „după puterea lui” (v.15). Este vorba aici despre un stăpân care îşi cunoaşte robii. Le cunoaşte abilităţile, iar sarcinile sunt împărţite în funcţie de această cunoaştere.

Faptul că sarcina fiecăruia dintre noi este potrivită cu puterea noastră, nu înseamnă că nu ne va fi greu sau că lucrarea nu va fi obositoare, DAR reprezintă garanţia biruinţei. Aşa cum nici încercările sau ispitele nu sunt peste puterea noastră, nici slujirea încredinţată nu va fi prea grea pentru noi! Acest lucru însă mai înseamnă că nu avem nicio scuză să nu ne îndeplinim sarcina. Mai înseamnă şi că trebuie să avem grijă să nu încercăm să înfăptuim lucrări care sunt peste puterea noastră. Există păstori care de fapt nu au fost chemaţi să fie păstori…Rezultatul este torturarea personală, dar şi a bisericii.

 

Al doilea episod (v.16-18) ne vorbeşte despre îndeplinirea sarcinilor. Îndeplinirea sarcinilor are loc în absenţa Stăpânului. (v.15b: „şi a plecat.”) Din această cauză, de multe ori se instalează delăsarea. Există robii care nici nu fac nimic şi există robi care fac lucrarea de mântuială. De aceea este absolut necesar să înţelegem că deşi noi nu Îl vedem, Stăpânul vede! Deşi timpul evaluării este poate departe, v.19: „după multă vreme stăpânul robilor acelora s-a întors”, evaluarea este reală şi riguroasă. Atitudinea primilor doi robi este cea potrivită: „Îndată!” Dacă ai înţeles care este responsabilitatea ta, pune-te pe lucru ACUM!

Îndeplinirea sarcinilor înseamnă mai mult decât a păstra, înseamnă a progresa, a avansa, a înmulţi! A păcătui nu înseamnă doar a face lucruri greşite, ci şi a nu face anumite lucruri bune!

 

Ultimul episod este cel mai mare ca întindere (v.19-30) şi ne prezintă evaluarea sarcinilor. Evaluarea este una individuală şi aşa va fi şi evaluarea noastră. Să nu ne bazăm pe faptul că biserica merge bine, că sunt botezuri, că diferitele departamente ale lucrării avansează. Întrebarea esenţială este cât de mult avasează datorită a ceea ce fac eu! Eu voi da socoteală de isprăvnicia mea!

Stăpânul nu are aşteptări iraţionale. Cuvintele cheie aici sunt „bun” şi „credincios.” Stăpânul nu aşteaptă rezultate spectaculoase, dar aşteaptă credincioşie! S-ar putea să ai rezultate impresionante, dar asta nu Îl va impresiona pe Domnul! Întrebarea nu este dacă ai fost popular, ci dacă ai fost credincios în lucrul tău!

Răsplătirea este foarte interesantă: „te voi pune peste multe lucruri!” Se pare că munca nu va înceta de cealaltă parte a veşniciei, ci ni se spune că robii primesc mai mult de lucru (v.21 şi 23)! Cu siguranţă însă, munca (ce provine din paradis!!!) va fi eliberată de blestemul şi frustrările de aici. Modul acesta de răsplătire, prin încredinţarea mai multor sarcini, este o demonstraţie a faptului că robii şi-au făcut datoria cu plăcere, că a fost o bucurie pentru ei!

Tot aici avem un principiu care cred că este deja activ pentru noi. Celor credincioşi, Dumnezeu le încredinţează mai mult! Celor necredincioşi, Dumnezeu le ia totul!

Un cuvânt şi despre al treilea rob. El este omul scuzelor. Ceea ce surprinde este că dă vina pe Stăpân, explicându-i acestuia că are aşteptări iraţionale. Mai mult, prin afirmaţiile sale, el arată că Stăpânul ar trebui să fie mulţumit că el, robul, nu a pierdut acel talant şi îl poate aduce acum înapoi. Nicio scuză nu va ţine înainte stăpânului! Să nu uităm că robul a primit „după puterea sa.” Stăpânul îi demască în schimb caracterul său, sursa problemelor sale: „rob rău (Cornilescu traduce cu viclean) şi leneş.” Problema nu erau aşteptările iraţionale ale stăpânului, ci caracterul defectuos al robului. Oamenii leneşi sunt întotdeauna răi, deşi nu toţi oamenii răi sunt leneşi. Caracterul este strâns legat de slujirea noastră, conferind acesteia valoare sau transformând-o într-un spectacol jalnic. Pedeapsa este aspră, definitivă şi irevocabilă!

 

Unde mă aflu eu însă? Dacă toţi ar lucra ca mine la avansarea Împărăţiei, cât de mult ar fi progresat ea? Sunt eu pregătit pentru întoarcerea Stăpânului? Acesta e singurul lucru care contează cu adevărat. Prin prisma acestui lucru trebuie să judec toate acţiunile şi hotărârile mele: cum va arăta acest lucru în faţa judecăţii divine, în acea zi? Mă voi mândri sau îmi va fi ruşine de descoperirea lui? Domnul să ne dea lumină!

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Modeste incursiuni teologice și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s