Demolatorii (2) -încă 2 întrebări şi o avertizare-

După cum anticipam în articolul anterior, a doua întrebare pe care trebuie să ne-o punem înainte de a „demola ziduri” în bisericile noastre sună aşa: va fi cineva rănit de demersul acesta? Atunci când constructorii execută lucrări de demolare, nu ezită să avertizeze, prin diverse semne, în legătură cu pericolul de a fi accidentat. În mod ciudat, cei care execută astfel de lucrări în bisericile noastre, uită adesea să asigure chiar şi cele mai elementare măsuri de protecţie. Mânaţi de râvna demolării imediate, pun mâna pe baros şi încep să dărâme, fără nici cea mai mică reţinere. Acţiuni de genul acesta produc răni care se vindecă foarte greu.

Sunt perfect de acord că rănile sunt inevitabile în astfel de situaţii. Rănile şi accidentele sunt, adeseori, un preţ care trebuie plătit pentru a aduce o schimbare benfică lucrării. În multe situaţii însă, au fost traumatizaţi oameni sinceri, biserici întregi, nu pentru că ar fi fost nevoie, ci pentru că din demersurile respective au lipsit înţelepciunea şi, uneori, chiar elementarul bun simţ. Este lipsit de logică să afirmi că acţionezi pentru binele fraţilor tăi, dar faci asta într-un mod care îi răneşte şi îi umileşte.

Va fi cineva rănit de demersul acesta? Probabil că da, aşa că voi face tot ce îmi stă în putinţă pentru a minimaliza rănile şi traumele. Voi cere Domnului puterea şi înţelepciunea de a conştientiza în mod constant că sunt chemat să lupt cu împărăţia întunericului nu cu fraţii şi cu surorile mele!

În cele din urmă, o a treia întrebare: voi avea ce să construiesc după ce dărâm? Există experţi în ale demolatului, dar care devin extrem de dezorientaţi atunci când trebuie să zidească. Caută în permanenţă ceva de stricat, o pricină de scandal. În Bihor sunt numiţi „oameni de bai.” E uşor să dai cu barosul. Oricine este cât de cât sănătos, poate să lovească şi să dărâme. Întrebarea este dacă, după ce ai dat cu barosul, eşti dispus să cureţi molozul şi să te apuci de munca grea, lungă, migăloasă a ziditului. Să nu uităm că în urma noastră trebuie să rămână o clădire, chiar dacă nefinisată, nu o ruină…

Sunt mulţi cei care dărâmă, dar nu mai pun nimic în loc. Ei trăiesc pe spatele celor ce zidesc. În momentul în care nu se mai zideşte…îşi pierd obiectul muncii. Să nu uităm că avertizarea din Neemia e cât se poate de serioasă! Sunt cuvinte care te fac să tremuri: „Nu le ierta fărădelegea şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea ta; căci au necăjit pe cei ce zidesc.” (Neemia 4:5) Doamne ai milă!4649099

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Din necazurile şi bucuriile unui evanghelic. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Demolatorii (2) -încă 2 întrebări şi o avertizare-

  1. nelu fat zice:

    Am citit mai demult ca lui B.Graham un tanar rebel i-a dat telefon spunandu-i ca ei tinerii vor darama tot ,ca nimic nu e bine etc. B.G. l-a ascultat cu rabdare pana si-a terminat peroratia si apoi i-a pus o singura intrebare :dar ce ve-ti pune in loc?” A,a,a … la aceasta inca nu ne-am gandit’ Foarte actual subiectul ,fie sa l;uam seama la cele scrise

  2. tibi ciortuz zice:

    „Legalismul este un zid care trebuie demolat definitiv si irevocabil”.
    Intrebare: 1 Tot ?
    2 Oare?!
    Cand sunt copiii nostri mici ( si mai putin mici) este obligatoriu sa stabilim legi clare si stricte si nici prin gand nu ne trece sa asteptam pana vor pricepe ei de ce am stabilit aceste legi.
    Exemplu: stabilim legea de a se spala pe maini, pe fata, zilnic, cand se murdaresc. Stabilim regula de a se spala pe dinti, et c. Daca refuza sistematic sa respecte legea il apucam de o mana (sau de ce apucam mai degraba) si il spalam (dezinfectam, deratizam,et c)cu forta. In nici un caz nu ne trece prin minte sa tinem cursuri, studii si seminare in care sa prezentam binefacerile (doctrina) igienei corporale. S-ar putea sa ajunga la pensie si sa nu stie sa argumenteze ( din lipsa motivului sau din lipsa capacitatii) de ce s-a spalat toata viata zilnic pe maini.
    Sa nu uitam ca in Biserica sunt mielusei, oite si oi. De toate varstele si de toate constitutiile. Nu este totusi mai buna solutia apostolului Pavel: cel tare sa nu judece pe cel slab, iar cel mic si slab sa faca bine sa se hraneasca cu bucate tari?
    De asemeni mai este principiul: „croiti carari drepte” pentru ca si cel slab si cel tare sa poata umbla pe ele si sa nu se piarda.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s