Despre lenevie (2)

Într-un articol precedent am alcătuit portretul leneşului. La cele spuse acolo, aş dori să adaug o definiţie pe care am găsit-o pe Internet şi care spunea cam aşa: „leneşul este omul care se odihneşte înainte de a fi obosit.” Cred că surprinde foarte bine esenţa problemei. Adeseori asociem viaţa ideală, cu o viaţă de huzur sau, mai precis…de lenevie. Trăim cu senzaţia că oamenii cei mai fericiţi sunt aceia care au timp să experimenteze cât mai multe plăceri, distracţii şi care nu trebuie să lucreze prea mult. Visăm mereu la acea mare albăstruie pe ţărmul căreia se află doi palmieri de care este agăţat un hamac…ce fericiţi am fi dacă…Oare? Nu cred că am fi atât de fericiţi! De ce? Pentru că în Eden, înainte de cădere, se lucra. Este vorba de muncă fizică (grădina) şi de muncă intelectuală (numirea animalelor).Viaţa, în forma ei ideală, a inclus munca! Este adevărat că din pricina căderii, munca este uneori frustrantă şi istovitoare peste măsură. Să reţinem însă că munca face parte din viaţa ideală, că este necesară şi chiar sănătoasă. Este de aşteptat ca la finalul zilei să ne simţim obosiţi. Dacă nu suntem, să verificăm dacă nu am dormit prea mult în timpul zilei. Dacă data trecută am creionat portretul unui om leneş. În cele ce urmează voi aminti câteva măsuri care ar trebui luate, înainte ca lucrurile să degenereze:

  1. Să înţelegem că:

a. La o viaţă de lenevie se ajunge printr-un proces, prin decizii mărunte pe care le luăm în fiecare zi. Proverbe 6:10 ne spune foarte clar că leneşul nu hotărăşte să se cufunde în lene şi în somn, dar hotărăşte să „mai doarmă puţin,” expresie care se repetă de trei ori în verset. Ne minţim zilnic că ne vom apuca de treabă, dar nu avem de gând să o facem. Nu înţelegem că prin aceste mici amânări bătătorim o cale pe care ne va fi tot mai greu să o părăsim. Tineri, treziţi-vă! Nu vă lăsaţi cufundaţi într-un stil de viaţă împrăştiat şi nefolositor! Dacă la o viaţă de lenevie se ajunge printr-un proces, acelaşi lucru poate fi spus şi despre o viaţă disciplinată.

b. O viaţă de lenevie are consecinţe nefaste. Pasajul din Proverbe 24:30-34, descrie foarte plastic starea unui astfel de om: „Am trecut pe lângă ogorul unui leneş şi pe lângă via unui om fără minte. Şi era numai spini, acoperit cu mărăcini şi zidul de piatră era prăbuşit. M-am uitat bine şi cu luare aminte şi am tras învăţătură din ce am văzut.” Autorul Proverbelor nu se mărgineşte la a se mira de acea privelişte dezolantă, ci „trage învăţătură de acolo.” Mă întorc din nou la tineri cărora le este în general mai greu să înţeleagă consecinţele leneviei. Atâta timp cât locuieşti la mama şi la tata, mănânci mâncarea lor şi te plimbi cu maşina lor, belşugul şi lenevia pot merge mână în mână! Să nu uităm însă că vine momentul când mama şi tata nu mai ajută, ci au nevoie de ajutor. Dezvoltarea unui stil de viaţă nefolositor, caracterizat de trândăveală, te va costa. Priveşte şi tu la „ogorul” (adică la viaţa) unui om leneş. Vrei să ajungi aşa?

Prima consecinţă a leneviei e:

a. Sărăcia materială, dar despre asta, într-un articol ulterior.

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Despre lume & viaţă și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Despre lenevie (2)

  1. adevarat….
    Domnul sa va binecuvanteze

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s