Crâmpeie din Ţara Haţegului (toamna)

Profitând de faptul că nu am avut întâlniri în program, luni şi marţi am „fugit” cu Ginny până la Bărăştii Haţegului (localitatea din care provine ea), mai ales că mami şi tati au împlinit 30 de ani de căsătorie. Tare bine ne-a prins timpul petrecut acolo. Este o senzaţie pe care poţi să o trăieşti doar toamna, într-un sat românesc. Redau aici câteva crâmpeie din vizita noastră. Le scriu aşa cum îmi vin în minte, fără să le gândesc şi să le aranjez prea mult, aşa cum le-am şi trăit. Sper să vă deschid apetitul celor care aveţi unde merge la ţară. Ceilalţi, consolaţi-vă cu ce e aici!

Mâncare multă, bună şi…pe gratis şi fără muncă, nici măcar spălat de vase! Făcută din ingrediente naturale! Poveşti despre ce se mai întâmplă prin sat: cine a murit, cine şi-a mai reparat casa. Vecina care povesteşte despre una, alta, în dulcele grai din Ţara Haţegului, fără să ştie că cineva îi sorbeşte fiecare cuvânt!

Apoi grădina cu crizanteme, cu căpiţele pregătite pentru iarnă, cu câte un dovleac uitat prin iarbă şi nişte ciuperci arătoase, dar înşelătoare…Cotarca plină cu porumb. Şura plină şi ea de fân. Găbănaşul (lada) plin de grâu. Sibişelul, râul care curge prin spatele grădinii şi pe care trebuie să-l traversezi ca să ajungi la holdă. Retezatul care se vede semeţ în depărtare şi parcă te sfidează în permanenţă.

Vacile care apar pe la cinci, cu ritmurile lor imperturbabile. Una din ele mugeşte la poartă să se ştie că au venit. Apoi continuă păscutul în linişte. Nicio maşină de tuns iarba nu face treaba atât de bine. Găinile care aşteaptă în permanenţă să cadă ceva. Porcii veşnic murdari şi nesătui. (Mă enervează că unul îl bate pe celălat şi mănâncă tot, aşa că îi dau cu găleata, de plastic, în cap. Scap găleata în ţarcul lor şi mă lovesc în grilajul de fier. Ajung la eterna concluzie: îşi au rânduielile lor, în care e bine să nu te amesteci!)

Mirosul de fum care pe seară devine mai accentuat. Câinii devin şi ei mai agitaţi şi încep să povestească unul cu altul într-un lătrat general, puternic, dar plăcut. Focul din teracotă care scuipă scântei în toate părţile. Lădiţele cu mere. Mustul. Abia aştept să ies la pensie!

104_7772 104_7742 104_7745 104_7746 104_7747 104_7749 104_7750 104_7752 104_7753 104_7755 104_7757 104_7758 104_7763 104_7765 104_7766 104_7767 104_7768 104_7769 104_7770 104_7771

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în "Ţara mea de glorii". Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Crâmpeie din Ţara Haţegului (toamna)

  1. skioru zice:

    Mi-au dat lacrimile.
    Romania e frumoasa chiar si cu gunoaie.Este Acasa.

  2. Gabi zice:

    Superb Vali! Desi nu ma surprinde, totusi nu am stiut ca esti atat de talentat.
    Ai reusit cred sa trezesti in fiecare nostalgia copilariei si dorul de bunicii care din pacate au plecat dintre noi. Va pup pe toti cu dor,

    Gabi

  3. tibi zice:

    Si numai pentru aceste amintiri se merita sa ne respectam batranii (parintii, socrii, bunicii) si sa-i invatam pe copiii nostri sa-i respecte si sa-i iubeasca. De asemeni punerea impreuna a copiilor cu bunicii lor tine de datoria (si placerea) noastra. Nu numai la sat dar si in biserica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s