Mult bine şi rău ne-au făcut americanii!

Prin sponsorizările lor s-au construit biserici. S-au făcut case de copii. Au trimis misionari în ţara noastră şi au susţinut misionari autohtoni. Au trimis predicatori şi au organizat conferinţe valoroase. Un aspect adesea neglijat, dar care pentru mine înseamnă foarte mult, este reprezentat de teologii americani şi de cărţile publicate de aceştia la editurile creştine. De-a lungul timpului, am fost încântat şi zidit de multe titluri de la Baker Academic sau IVP academic, ca să numesc doar două dintre ele. Pentru toate acestea le suntem sincer recunoscători.

Dar… grâul este întotdeauna amestecat cu neghina. Mi-ar plăcea tare mult să mă pot opri la prima parte, dar, din păcate există şi o parte întunecată, la care trebuie să privim cu cea mai mare băgare de seamă. Voi menţiona un singur aspect: industrializarea creştinismului. Totul ţine, în viziunea americană, de management. Totul se socoteşte în dolari. Totul poate fi evaluat, cuantificat, numărat şi, dacă nu e eficient, eliminat. Totul trebuie să funcţioneze: It works or it doesn’t work! This is the question!” Nu doar că trebuie să funcţioneze, dar trebuie să funcţioneze acum şi rezultatul trebuie să fie cel puţin potrivit cu ţinta (targetul) propusă! Dacă nu, investiţia nu se justifică şi închidem urgent prăvălia.

Sunt perfect de accord că trebuie să existe o viziune. Este bine să avem o viziune cu bătaie lungă, dar şi pe un termen mai scurt. Nu ne mai putem permite să acţionăm în devălmăşie. De asemenea, trebuie să depăşim mentalitatea “întreţinerii” şi să ne-o asumăm pe cea a “cuceririi.” Şi totuşi, să nu uităm 3 chestiuni esenţiale:

(1) Lucrarea e făcută în puterea Duhului Sfânt. Viaţa de credinţă e trăită în puterea Duhului Sfânt. De multe ori suntem atât de “intenţionali,” încât căutarea voii lui Dumnezeu nici măcar nu mai se află pe lista priorităţilor noastre. O lucrare făcută exclusiv pe principii de management duce la secularizarea creştinismului. O lucrarea pentru Dumnezeu, dar fără El! Îmi plăcea ce spunea un autor, american bineînţeles! În zilele acestea nu mai căutăm să vedem unde lucrează Dumnezeu pentru a ne alătura, ci începem să lucrăm de capul nostru, iar apoi pocnim din degete şi Îi poruncim lui Dumnezeu să se implice.

(2) Chestiunile esenţiale ce ţin de credinţă şi lucrarea bisericii transcend sfera management-ului şi a profesionalului. Din nou un citat, tot dintr-un autor american! John Piper a scris o carte foarte bună: Brothers We Are Not Professionals! În introducere, autorul se întreabă: putem vorbi despre o pocăinţă profesionistă? Sau, aş adăuga eu, despre management-ul cunoşterii lui Dumnezeu şi al sfinţirii?

(3) Evaluarea finală a lucrării noastre este imposibil de făcut instantaneu. Trebuie timp şi ea va fi realizată de cealaltă parte a veşniciei. Ea ţine mult de motivaţie, de lăuntrul nostru. Există cineva, cu excepţia lui Dumnezeu, care poate să evalueze?

Nu vreau în niciun fel să mă înrolez în armata vajnicilor luptători care doresc să ţină biserica din RO precum era pe la 1920, uitând că şi atunci influenţa americană era masivă. Îi iubesc pe fraţii şi prietenii mei din USA şi, în smerenie, recunosc că avem încă nevoie de ajutorul lor. Să facem însă ceea ce Domnul Isus spunea că se va face la sfârşitul veacului: după ce năvodul s-a umplut, pescarii stau pe mal şi selectează. Ce e rău, înapoi în mare!

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Mult bine şi rău ne-au făcut americanii!

  1. Betuel Vararu zice:

    Vali, eu cred că ceea ce fac americanii este la fel cu ceea ce spuneai despre facebook, bată-l vina. Oare nu oglindește și relația asta inima noastră? Cine sunt americanii? Ei pot fi de toate culorile, de la pastori manageri de „succes” la pastori spirituali, pasionați de Evanghelie. Însă noi suntem cei care îi primim și îi promovăm. Cu ce motivații? Oare nu ne-am temut de ei și nu le-am acordat respect din cauza dependenței financiare și a privilegilor ivite?
    Apoi, ideea de credincioșie în lucrare ar trebui evaluată în parte (nu în întregime) și de roada pe care o producem. Cultura noastră nu prea ne-a învățat să planificăm, să urmărim îndeplinirea obiectivelor și să evaluăm. Deși americanii sunt pragmatici în tot ce fac, nu ar fi stricat să echilibrăm și noi puțin balanța. Desigur că în cele din urmă este lucrarea suverană a Duhului Sfânt, dar aici am fi avut multe de învățat dacă am fi preluat ce este bun din tot ceea ce cercetăm.

  2. echipa stiri4u zice:

    Vali, aceeasi parere o aveti si despre englezi?

    • Valentin Fat zice:

      Prin acest articol nu am cautat in mod special sa imi exprim parerea fata de americani, in general, ci am dorit doar sa fac cateva observatii despre influenta pe care o au asupra bisericilor noastre. Ca sa ofer totusi si un raspuns la intrebare, cred ca englezii sunt diferiti in multe privinte. Nu vreau sa spun mai multe pentru ca nu as dori sa fa generalizari fortate.

  3. dacă arunci ce e rău napoi ai mari șanse să pescuiești ce ai aruncat. poate mai bine dai la pisici ce e rău 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s