Mici ironii bisericeşti (2)

Predic şi predic…şi simt că ceva nu e bine.  Am sentimentul unei prezenţe străine în adunare! Gata, m-am prins! Fratele X, are o predică paralelă pe care o rosteşte, cu pasiune neobosită, în urechea fratelui Y. Oare nu îl gâdilă pe fratele Y în ureche aburul magic izvorât din străfundul plămânilor homiletici ai fratelui X? Probabil că este o anti-predică. Da nici eu nu mă dau bătut şi încep să mă uit la ei. Şi mă uit, şi mă uit. Fratele Y m-a observat! Acum e de-a dreptul stânjenit, doar că fratele X nu m-a observat şi nu a ajuns decât pe la punctul 1 al mesajului său. De mine îi e ruşine, dar îl respectă şi pe fratele X. Mă salvează fratele Z care îi împunge cu degetul. Totul se întrerupe ex abrupto! Fratele X îmi aruncă o privire plină de ciudă şi îşi întoarce faţa spre geam, ca şi cum ar spune „M-am şupălat!” Cum să nu se supere? Mai erau atâtea de zis. Nu era decât la început. Desaga e plină şi e atât de grea. Nici n-a apucat să facă chemarea! (scuzaţi cacofonia, dar aşa gândeşte el!) Nu-i bai că o face în curte, la final. Dar desaga e grea, apasă…cuvinte pline de farmec îi clocotesc în inimă. Până una alta, se bucură de apusul superb de soare. Şi tot uitându-se, îi mai vine o idee. Asta nu e legată de predica sa, ci e pentru adunarea generală. Zâmbeşte mulţumit. Poate că până la urma a fost bună întrerupere. Am vrut eu să îi fac rău, dar răul a fost schimbat în bine. Acum e atât de mulţumit că îl ia somnul de-a binelea. Adoarme şi visează…

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Mici ironii bisericeşti (2)

  1. foolfield zice:

    A predica se identifica adesea cu a nara. Mai este oare naratiunea per se- in speta cea compulsiva- baza constructului real (realist?). Cat de legitim e sa actionam astazi doar in baza unei naratiuni, oricare ar fi aceasta? Probabil suna excesiv de pragmatic dar veridicitatea naratiunii poate fi probata doar experimental. Nu avem alte criterii prin care sa ne mentinem in sfera realitatii, lasand bineanteles deoparte pseudorealitatile virtuale. Sau avem? Nu ma refer la naratiune ca specie literara, ci ca modalitate de transmitere fidela a unor fapte considerate implicit adevarate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s