Hmm… ce am făcut azi? Am râs. Am râs cum nu am mai râs demult, cred că de la liceu. Am râs până m-am înroşit. Am râs atât de tare că a trebuit să lovesc masa pentru a mai elibera din presiune. Am râs atât de tare, încât am simţit că nu mai am aer. Am râs atât de mult încât aproape a trebuit să ies afară de ruşinea profesorului. Am râs la curs, am râs în pauze, am râs pe hol, am râs în drumul făcut cu maşina şi am râs la masa de seară.
Încerc să îmi înlătur anumite gânduri ca să nu mă apuce iară. Nu cred că aş mai rezista la încă o criză de râs. Sunt pur şi simplu terminat. Râsul te oboseşte grozav. Trebuie să am grijă cu ce visez. E grav dacă mă apucă şi în somn.
Valentin Făt 
Atatea sunt `de ras` incat o astfel de `criza` imi pare cel putin fireasca. Rasul nu doar epuizeaza, poate chiar detensiona crispari cumulate in timp. Rasul ca act spontan, nu a rade de cineva, oricine ar fi el.