’89, înainte, după şi în timpul, prin ochii unui copil de 7 ani (2)

Perioada de după revoluţie, anii 90! Ce vremuri!!! Ce schimbări???

La şcoală începeam, ridicaţi, cu „Deşteaptă-te române!” şi cu rugăciunea Tatăl nostru. Din păcate, alte schimbări nu prea mai îmi vin în minte. Bătaie luam tot ca mai înainte, cu stinghia de lemn până ni se înroşeau palmele. Dacă bătaia era un impuls de moment, o luai cum îi venea profesorului la îndemână: palme peste faţă (profesoara de fizică era şoadă pentru că era micuţă şi trebuia să se salte să ajungă la obrăjorii noştri, dacă eram la tablă.), dunga liniarului peste cap (la geografie când nu mi-a reuşit harta.) Ei ce să mă mir de bătaia anilor 90 de la şcoală când bătaie mai se dădea şi la biserică! (nu din partea părinţilor, ci a dirijorului de orchestră, la repetiţii.) Ceauşescu plecă pe lumea cealaltă, dar bătaia mai rămase un picuţ cu noi. La fel şi alte metode de disciplinare: la colţ cu mâinile sus până amorţeai, pe genunchi pe boabe de porumb…Stau acuma, după atâţia ani şi nu îmi vine să cred. Să nu mă înţelegeţi greşit. Cred cu tărie în sfinţenia curelei şi a urecherii aplicate de părinţi, dar ceea ce se întâmpla atunci….

Anii 90 în biserică. Au venit ajutoare din Anglia, din Scoţia, din Belgia. Oare a existat ceva care să scoată mai mult la iveală ungherele întunecate ale inimii umane ca ajutoarele anilor 90? Cred că doar împărţirea pământurilor a învrăjbit mai mult fraţii. Pentru o pastă de dinţi, pentru o bluză, pentru mai ştiu eu ce…oamenii renunţau la orice urmă de demnitate. La sat, dacă silueta nanelor nu le permitea să se furişeze până la caş să-şi înfigă mâinile lacome în el, îşi aruncau nepoţii în luptă. Trebuia să plece cu ceva pradă acasă, altfel ar fi fost de neconceput. Se împart pământurile: fratele X şi fratele Z se ceartă. Fratele Z nu mai vine nici azi la biserică. Vă asigur că este un caz real. Apar primele cărţi creştine: Biblia pentru copii cu scena naşterii pe copertă. Apoi cele ale SMR-ului: Studii pentru şcoala duminicală, Creştinismul redus la esenţe, cele de la GBV: Slava lui Hristos în jertfe, Isus destinul nostru. Când am făcut o strigare pentru biblioteca bisericii am primit tone de ele. Unii mi-au dat şi mai multe bucăţi şi le-a mai rămas şi lor.

Interesante vremuri, multe amintiri. Nu încap toate într-o postare!

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s