Oare mai suferă Dumnezeu sărbătorile noastre?

Mă fascinează sărbătorile evreilor. Privind la capitolul 23 din Leviticul, cred că putem desprinde câteva principii universal valabile legate de Sărbătorile Domnului. E un exerciţiu absolut necesar, măcar acum în ceasul 12, după ce ne-am îngrijorat tot cu privire la noi. Oare cum se văd ele de sus? Ce îşi doreşte Dumnezeu de la sărbătoarea noastră?

Sfinţirea. Sărbătorile sunt ale Lui. El este Cel Ce pune condiţiile. Înainte de sărbătoare trebuie să ne primenim sufletul şi trupul. Când eşti invitat să celebrarea cuiva, nu apari oricum….Dacă o faci…

Odihna. Sărbătoarea înseamnă să stai locului. Activitatea frenetică încetează. De cele mai multe ori suntem ca nişte copilaşi care nu pot să stea locului nici atunci când Tata îi roagă foarte frumos. Nici de sărbătoare. Este odihnă datorată lucrării pe care Domnul a făcut-o. Evreii se odihneau de Sabat pentru că Domnul încheiase lucrarea de creaţie, dar şi pentru că El îi răscumpărase.

Adunarea. Celebrăm împreună. Sărbătoarea înseamnă reuniunea familiei. Mai mult, ea implică întâlnirea poporului lui Dumnezeu pentru a se închina împreună. Pur şi simplu nu poţi sărbători de unul singur.

Bucuria. Ea nu poate fi indusă forţat, dar apare întotdeauna atunci când înţelegi ceea ce Domnul a făcut pentru tine şi atunci când vezi ceea ce El a făcut în vieţile fraţilor tăi.

Învăţătura. Copiilor trebuia să li se explice semnificaţia sărbătorii. AceastaChristmas-Cross avea întotdeauna o dimensiune pedagogică pronunţată.

Amintirea şi anticiparea. Privim plini de uimire în trecut, dar…nu rămânem acolo. Evreul aştepta mereu sărbătoarea următoare. Sabatul îl ducea cu gândul la sărbătorile de 7 zile, apoi acestea la anul al şaptelea, apoi la anul 49. Bucuria şi implicaţiile sărbătorilor erau tot mai mari. În timp ce sărbătorim faptul că Domnul a venit la noi, anticipăm cu bucurie cea de-a doua Sa venire, atunci când vom rămâne cu El pentru totdeauna. Atunci când sărbătoarea nu va cunoaşte sfârşit. Vino Doamne Isuse!

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Oare mai suferă Dumnezeu sărbătorile noastre?

  1. tibi zice:

    Un lucru deosebit la evrei, in cadrul adunarilor ce aveau loc de sarbatori, cand era rememorata istoria legata de sarbatoarea respectiva nu foloseau expresii de instrainare sau de superioritate fata de inaintasii lor de tipul „mosii si stramosii nostri”, ci de apropiere istorica, sociala si afectiva de tipul „parintele nostru”. Lucrul acesta a tinut poporul unit afectiv dar si ideologic intre generatiile foarte indepartate in timp.

    Detalii minore la prima vedere…

  2. nelu zice:

    Exceptionala postarea si exceptional comentariul. Sarbatori binecuvantate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s