Ultima duminică din an

Mâine este ultima duminică din an. Dacă frecventezi o biserică evanghelică obişnuită, ai mers la adunare, doar anul acesta, de vreo 150 de ori. (de două ori pe duminica şi o dată la serviciul de peste săptămână.) Dacă eşti tânăr, mai pune vreo 30/40 întâlniri de tineret. Mai adaugă conferinţele cu surorile sau conferinţele pentru familii, concertele, seri speciale de evanghelizare şi vei ajunge la aproape 200 de întâlniri.

Eu zic că nu ducem lipsă de întâlniri. Întrebarea mea este scurtă şi la obiect, ca smulgerea unui bandaj: ai mers cu folos? Ce s-a schimbat în viaţa ta şi în viaţa celorlalţi? Nu cumva ai fi fost acelaşi om dacă în loc de adunare ai fi mers la piaţă? Iată în continuare câteva întrebări care s-ar putea să ne ajute să ne evaluăm:

Am avut parte de vreo descoperire? Am cunoscut ceva nou despre Dumnezeu şi despre planurile lui? (În niciun caz nu mă refer la chestiuni de genul „Omule cu ochelari de plastic, ai un necaz în viaţa ta!” Dacă nu are acum, îi spune profeteasa că va avea unul mai încolo, da tot nu se lasă!) Mă gândesc îndeosebi la o înţelegere mai profundă a Cuvântului lui Dumnezeu.

Poate şi mai important: s-au născut în mintea ta noi întrebări, frământări, dileme legate de relaţia ta cu Dumnezeu? Problema multora dintre noi este senzaţia că Îl cunoaştem pe deplin pe Dumnezeu şi, dacă ne întreabă cineva, Îl putem defini şi putem da şi trei exemple.  Nu putem avea parte de progres în viaţa spirituală fără aceste puncte de criză care ne determină să săpăm mai adânc.

Cum e cu închinarea? Ştiu că e plăcut pe „aripa închinării”, dar dincolo de o senzaţie plăcută, ai avut momente în care ai fost copleşit de măreţia Dumnezeului tău, însoţite de momente în care ţi-a fost ruşine de micimea ta?

Legat de partea relaţională: câţi oameni au fost încurajaţi şi mângâiaţi prin tine? Sunt în adunare oameni care se luptă cu boala. Oameni pentru care slujba este un chin. Oameni cărora de-abia le ajung banii de la o lună la alta….Da, ştiu, nu poţi să ai tu grijă de toţi şi de aceea este bine să alegi unul sau doi. Poţi să le dai numele? Dacă oamenii nu găsesc mângâiere în biserica lui Hristos UNDE altundeva ar putea să o găsească?

Timpul e scump, scump…200 de întâlniri a câteva ore hmm, o bucată consistentă de timp. Să dea Domnul să fie şi cu folos. Nu mai ştiu cine îl cita pe Noica. Aceasta spunea că în ziua judecăţii, nu vom fi evaluaţi în funcţie de câte cărţi am scris, ci în funcţie de ceea ce am scris în ele. Adaptez: în ziua judecăţii nu vom fi evaluaţi în funcţie de câte întâlniri bisericeşti am frecventat, ci în funcţie de ceea ce am pus în ele.

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Ultima duminică din an

  1. tibi zice:

    Modul actual de desfasure al adunarilor evanghelice permite unui foarte mic numar de membri sa-si poata coantifica cresterea spirituala personala. Chiar si la un interval de un an.

    Intrebarea se poate pune si in alt fel. Daca tinem seama ca cei mai multi dintre evanghelici fac parte din categoria celor ce vin la adunare ca si posesori ai unui singur talant dar care vin la adunare ca si la zaraf serviciu de serviciu, duminica de duminica pentru a spori/ incasa dobanda (punand circa 4% din timpul lor in negot), intrebarea este ce face zaraful cu cei 40-150-250 de talanti din sala sau altfel, 80- 300-500 om- ora-energie spirituala pusa la dispozitie (daca inmultim numarul de oameni cu numarul de ore ale serviciului)? (500 om-ore de viata umana a unui serviciu inseamna 20 de zile lucratoare pline fara perioade de somn sau 60 de zile de viata, adica doua luni…) Sigur, cifre.

    Unii zarafi sunt fericiti sa admire gramada de talanti si sa-i puna inapoi in stergar/ seif si sa-i mai scoata sedinta urmatoare la numarat. Ar fi mult mai greu (dar mai eficient) sa se faca aplicatii practice organizate cum trebuie investita energia-talantul in viata de zi cu zi pentru saptamana urmatoare si apoi, neaparat, urmarite rezultatele.
    Desigur ar fi de dorit ca fiecare sa puna in negot talantul lui. Dar cati stiu sa faca lucrul acesta, si cati stiu sa isi fixeze singuri programe si sa si le urmareasca singuri si sa le ajusteze si sa se controleze singuri si sa le imbunatateasca fara mentor sau fara ajutorul- incurajarea comunitatii? Biserica este un organism ce nu poate functiona separand „madularele” nici macar pentru o zi, dar pentru sapte.

    Socrul lui Moise l-a invatat ca intotdeauna exista unul din zece oameni cu abilitati de lider. Moise a organizat poporul cu acest principiu si a ajuns la o structura militara eficienta. In bisericile evanghelice exista o teama de concurenta si de aceea nu sunt formati lideri. Ca membru evanghelic, rupt in cursul saptamanii de structura bisericii cred ca este imposibil sa obtii spor spiritual permanent. Fara Provocari, te plafonezi la scurt timp la un mod de viata „acceptabil”.

    Sau poate ca in modul de abordare al Provocarilor este secretul…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s