Jurnal de familie (2)

Vezi prima parte aici: https://valentinfat.wordpress.com/2014/01/16/jurnal-de-familie-1/

Cum îşi ţinea tăicuţa ceea ce se numeşte azi „timp de părtăşie?” Venea la prânz pe-acasă, cu căruţa. Zbiera de la mare depărtare să-i deschidă măicuţa poarta. Măicuţa era, de cele mai multe ori, prin capătul grădinii şi nu îl auzea. Trebuia el să se dea jos sau să lase căruţa la stradă. Se ducea în casă şi…în picioare stând, lua Biblia şi citea câţiva psalmi. Nu ştiu exact cu ce se alegea, dar o făcea cu regularitate.

Am şi amintiri plăcute cu el. Câteodată ne suia pe cai: Stela şi Şandor! Era o mare bucurie când mă ducea cu căruţa. Era căruţă adevărată, nu cu roţi de cauciuc şi îţi scutura (hurduca pentru bihoreni) creierii, dar era o bucurie extraordinară. Ne lua langoşi de la cantină. Odată m-a dus el la tuns la frizeria de lângă birt!

Avea o obsesie cu ceasul. Întreba pe toată lumea cu care se întâlnea „Cât îi ceasu to?” Se prefăcea că vrea să facă schimb, negocia, dar când se ajungea la concret renunţa.

Ajungea  acasă seara, plin de paie, fân şi alte obiecte, toate ecologice. Am auzit că odată, când şi-a dat cujma jos, a sărit de-acolo un şoarece, iar odată din cizme. Nu ştiu dacă sunt doar legende circulate printre nepoţii lui sau sunt fapte reale, dar cea cu cizma are parfum de adevăr.

O, cu toaleta nu era nicio complicaţie! În primul rând era săptămânală. Numărul obiectelor implicate era minim, la fel şi cantitatea de apă: un scaun, un lighean, o bucată săpun de casă, o ştergură bihorenească, atât de aspră, că te curăţa şi dacă nu te spălai.

Ultimii ani au fost grei. Foarte grei şi pentru el şi pentru măicuţa, dar despre asta, altă dată.

Am ataşat aici câteva poze legate de el. Nu am poze cu tăicuţa pe computer pentru că atrecut dincolo înainte de era aparatelor digitale, aşa că trebuie să scanez poze cu el. Cele ataşate aici, sunt dintr-o excursie la Tărcăiţa, din 2010. Sunt acolo şi mormintele străbunicilor mei. Am pus şi crucea de lemn, nu pentru că ar fi mormântul cuiva cunocut, ci pentru că aşa mi-ar plăcea să arate şi al meu. 100_6037 100_6036 100_6033 100_6019 100_6017 100_6016 100_6014 100_6004 100_5992 100_5990 100_5967 100_5964 100_5963 100_5962 100_6038

 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Jurnal de familie (2)

  1. viorel serban zice:

    Frumos. ….amintirile legate de bunicul tau seamana izbitor cu ale mele legate de bunicul meu (mai puțin cea cu biblia). Dar bunicii noștri au împărtășit o pasiune comuna. …cai.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s