C.S. Lewis în papucii lui Iov

Am terminat de citit biografia lui C.S. Lewis, scrisă de Alister McGrath. Nu am de gând să scriu o recenzie a cărţii. Voi aminti doar câteva aspecte care m-au impresionat. Întrucât am început să postez din nou articolele despre Iov, primul gând care îmi vine în minte este cantitatea mare de suferinţă din viaţa lui Lewis.

Moartea mamei când era doar un copil. Traumele oferite de unele şcoli prin care a trecut. Lipsa constantă de afecţiune a tatălui. Drama războiului. Niciuna dintre acestea însă nu se compară cu suferinţa intensă pe care Lewis o experimentează la moartea soţiei sale, Joy Davidman.

El însuşi scrisese o carte bine cunoscută pe tema suferinţei: The Problem of Pain.  Acolo sunt oferite răspunsuri intelectuale satisfăcătoarea la problema răului şi a durerii. Odată cu moartea soţiei însă, Lewis descoperă că omul este mai mult decât raţiune. Că atunci când te confrunţi într-un mod real cu suferinţa, argumentele cad adeseori la pământ. Aceasta este perioada în care C.S. Lewis scrie o altă carte pe tema suferinţei: A Grief Observed. Iată cum descrie McGrath cartea: „Citind A Grief Observed vei înţelege cum o credinţă raţională se poate face ţăndări, atunci când este confruntată cu suferinţa ca realitate personală, mai degrabă decât un palid deranjament teoretic. Se pare că Lewis a realizat că abordarea sa timpurie a antrenat doar suprafaţa vieţii umane, nu profunzimile ei.” (pg.344, trad proprie) Iată ce spune chiar Lewis: „Unde este Dumnezeu?…Mergi la El atunci când ai nevoie disperată, când orice alt ajutor este zadarnic. Ce vei găsi? O uşă trântită în faţă şi apoi ferecată dinlăuntru. Pe urmă, linişte…” (pg.344, citat în McGrath, traducere proprie).

Este descrierea lui Lewis exagerată?

Probabil că da. Aşa a fost şi a lui Iov şi Dumnezeu nu a apreciat-o.  Dar, tot mai mult i-au plăcut vaietele lui Iov, la limita blasfemiei, decât sfaturile pioase, telologico-biblico corecte ale prietenilor săi. Mai bine să te vaiţi decât să te prefaci, atunci când treci prin valea adâncă.  Mai bine să recunoşti neputinţa şi să plângi cu cel cel plânge, decât să-i ţii prelegeri şi să-i adânceşti agonia.

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la C.S. Lewis în papucii lui Iov

  1. foolfield zice:

    Credinta si rationalitatea puse alaturi. Interesanta alaturare, `usor` neverosimila…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s