Să-l cioplim (ştiri de pe front!)

Au trecut câteva săptămâni şi am dat câteva lovituri serioase de daltă. Am uşurat bagajul cu 4200 g. Lupta nu este în niciun fel uşoară. La grupa de studiu cu băieţii, de aseară, Manu a adus prăjituri şi suc…Mă uitam la ele, la mâinile băieţilor care se întindeau înspre masă, iar apoi, cu multă delicateţe înspre gură…Mă uitam cât de plăcut gâlgâia Pepsi twist în paharele albe de plastic. (trebuie să ştiţi că Pepsi Twist era unul din idolii mei.) Ideea e că am biruit.

Una din părţile bune ale regimului pe care mi l-am impus este că nu am scos definitiv din alimentaţie decât foarte puţine lucruri. Ceea ce am făcut este că le-am dozat şi le-am pus la locul lor. Unul din lucrurile la care am renunţat definitiv este zahărul. Am descoperit că nu poţi să guşti cu adevărat nici ceaiul, nici cafeaua, dacă le îndulceşti. Nu fac pe deşteptul, dar acum îmi este greaţă de ceaiul sau cafeaua îndulcită. Am renunţat definitiv la sucuri, carbo sau necarbo. Poate apă minerală cu sirop sau must, din când în când. Cei drept, mai consumăm zahăr, pentru că în weekend, sâmbăta şi duminica, avem dezlegare la prăjituri. Nu ne aruncăm pe ele, ci le mâncăm cu măsură. Ce rămâne, se pune duminica la prânz în congelator. Când mi se face poftă deci, ştiu că va veni dezlegarea, dar trebuie să aştept un pic. Poate că pe măsură ce îmbătrânim, va fi nevoie de măsuri mai drastice. Deocamdată, e bine aşa.

În rest, după ora 17 nu mai mâncăm decât fructe şi astea cu măsură. Miercuri şi vineri sunt zile de post. Nu mâncăm decât după masa, o salată. Punem în ea o grămadă de chestii, mai ales pătrunjel. La început nu îl sufeream, dar am început să mă obişnuiesc. Vineri şi miercuri mai mănânc ceva nuci şi poate ceva fructe, seara.  Nu am scos pâinea, dar caut să nu mănânc mai mult de o felie la fiecare masă şi aceea prăjită. Cartofi nu mâncăm decât odată pe săptămână. Mă mir şi eu, dar nu prea le duc dorul.

Încercăm să ne ţinem de alergat şi eu şi de mersul cu bicicleta. Încep să visez…că mă voi duce la vară pe munte fără să pufăi ca o locomotivă. Că o să pot să mă închei la nasturele de sus de la cămaşă fără efort prea mare. Că va trebui să merg să îmi cumpăr alte haine…

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Să-l cioplim (ştiri de pe front!)

  1. nelu zice:

    Felicitari , felicitari , felicitari ,pentru amandoi. Mai asteptam vesti …bune.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s