Poarta, şinele de la Auschwitz

Notă: Pe 27 Ianuarie se comemorează Holocaustul.

Am scris câteva rânduri în legătură cu zidurile de la Auschwitz (https://valentinfat.wordpress.com/2013/06/05/zidurile-de-la-auschwitz-birkenau/) , dar mai există o imagine ce stăruie în mintea mea după vizita făcută atunci: şinele de cale ferată şi celebra poartă. Un drum al morţii şi al groazei. Un drum pe care trestia frântă este ruptă definitiv şi peste mucul care încă fumegă se toarnă apă şi se păşeşte apoi cu bocancii. Atunci când Dante a scris „Părăsiţi speranţa voi toţi care intraţi aici,” parcă ar fi stat înaintea porţii de la Auschwitz.

Un tunel la al cărui capăt nu se vede nicio luminiţă, ci doar întuneric gros.  Practic, drumul acesta este o imagine potrivită pentru  naşterea fiecăruia dintre noi. Aceasta înseamnă pătrunderea într-o lume a durerii, a suferinţei şi a deşertăciunii. Cred că Iov vorbeşte în numele oamenilor ce au pătruns pe poarta de la Auschwitz, dar şi în numele nostru, al tuturor celor ce am păşit cândva pe poarta lumii, atunci când întreabă: „Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă, şi viaţă celor amărâţi la suflet, care aşteaptă moartea şi nu vine, măcar că o doresc mai mult ca o comoară, care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie dacă ar găsi mormântul?”

Într-adevăr pătrunderea pe poarta lumii înseamnă pătrunderea în lumea chinului şi a deşertăciunii. Iov accentua una dintre dimensiuni, iar Solomon pe cealaltă.  Partea bună este că la capătul ambelor tunele, atât al lui Iov, cât şi al Eclesiastului, cei doi ne lasă să întrezărim câte-o luminiţă! Partea şi mai bună este că atunci când a venit Hristos, luminiţa aceasta s-a transformat într-o lumină puternică.  Tunelul prin care trec şinele vieţii a rămas la fel de întunecat, umed şi neprimitor. La capătul lui însă străluceşte o lumină orbitoare. Singura nădejde într-o lume în care a putut avea loc Holocaustul. Oricât de întunecată este lumea noastră, există nădejde. Biblia vorbeşte despre un singur loc în care orice fel de nădejde este pierdută definitv şi irevocabil. Un fel de Auschwitz permanentizat.

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Poarta, şinele de la Auschwitz

  1. tibi zice:

    Daca s-ar desfiinta suferinta de pe pamant, odata cu ea ar dispare si dragoastea.

    Desertaciunea (despre care vorbeste Solomon) se incheie totusi cu o judecata. Pv 12:14. Concluzia este „teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile”.

    Si suferinta si aparenta desertaciune au un rost pe care insusi Dumnezeu le contabilizeaza.

    PS. Daca ar dispare „desertaciunea” si s-ar da un sens material existentei, ar dispare si dragostea.

  2. tibi zice:

    Cred ca nu este vorba de doua tunele ci unul singur cu doua capete. Sau mai degraba o galerie de mina cu doua capete astupate (suntem blocati intr-o mina!). Intr-un capat a sapat Solomon cand a avut tot ce si-a dorit, iar in celalalt capat a sapat Iov cand nu a mai avut nimic, nici sanatate nici avere.

    Din aceasta situatie scapa doar cel care afla sensul vietii.

    Moneda valabila la iesire nu poate fi agonisita nici de Solomon nici de Iov… Si totusi exista iesire!

  3. tibi zice:

    Iesirea omului din aceasta imparatie intunecata nu se afla largind „capetele” ei. Si Solomon si Iov au „sapat” in jurul ego-ului lor cautand intelepciunea si implicit sensul vietii. Ego- ul nostru este ca o gaura neagra: cu cat incerci sa il umpli cu atat devine mai avid si nesatisfacut si de aceea mai agresiv. Paradoxal, iesirea omului din aceasta imparatie intunecata este spre interior. Explorand cele doua valori fundamentale ale „celuilalt taram” si anume „dreptatea ” si „dragostea”. In cealalta imparatie, despre care Domnul Isus spunea „este in inimile voastre”, vom descoperi ca dragostea si dreptatea sunt doua forte care definesc aceasta noua lume si care fac ca totul sa graviteze in jurul unui Centru absolut al dragostei si dreptatii. (Dragostea este ca si forta de atractie (centripeta) iar dreptatea este ca si forta centrifuga ce sunt indispensabile gravitatiei.)

    Cunoscand Centrul gasim sensul vietii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s