La spital, pe hol: pestriţă adunare

A aştepta pe holul unui spital nu pare a fi o stare prea fericită. Ieri dimineaţă am avut privilegiul de a aştepta 3 ore şi jumătate pe holul unui spital din Timişoara. În loc să încep cu bombănitul şi cu pufăitul, am ales să mă bucur de spectacolul oferit cu atâta generozitate de tovarăşii de suferinţă.

În primul rând mi-au atras atenţia plasele de plastic. Cred ca eram singurul om care nu avea una. Plase galbene de Billa. Plase de Agil. Plase noi nouţe. Plase uzate de trecerea timpului. Acolo se află totul: buletinul, trimiterea, copiile xerox. Plasele sunt iubite: o doamnă îşi apostrofează soţul că lasă ca plasa să atingă podeaua.

Studierea vestimentaţiei a oferit şi ea ceva bucurie. Căciuli de blană. Baticuri negre sau colorate mai mari ca o pătură. Căciuli sport cu NIke, Chicago bulls şi tot ce e bun pe lumea asta, luate toate din Aurora. (piaţă cu articole mai mult sau mai puţin originale din TM.) Geacă sport cu pantaloni de stofă.  Dar, hai să nu fiu rău.

Deliciul mare a fost automatul de cafea. Introducerea bancnotelor dădea tuturor dureri de cap. Până când o doamnă pe la 75-80 ani s-a instalat lângă aparat şi a început să explice tuturor că, spre deosebire de alte aparate, acesta nu primeşte decât bancnotele un pic mototolite. Credea cu toată sinceritatea în ce spune. Şi-a luat şi un pahar de lapte pentru a demonstra teoria. Vraja laptelui a fost atât de puternică şi a absorbit-o atât de tare încât a rămas nepăsătoare la chinul celor care cerşeau câte un păhărel automatului.

O şi câte ar mai fi de spus despre cămăruţa portarului. Acel fotoliu şi acea canapea acoperite cu burete şi cu o pătură uzată şi plasate lângă un calorifer….nu ştiu cum se pot asemăna atât de bine toate gheretele de portar din toate instituţiile, din toate locurile.

O şi câte ar mai fi de spus despre doamna ce făcea curăţenie (bănui că i s-a dat un titlu ce include cuvântul manager), despre doamna confuză care în loc să aducă acea magică trimitere roz a venit la asistentă cu un bileţel mototolit…Îţi vine să râzi, dar şi să plângi. Mi-a ajuns porţia de spectacol. Mi s-a întărit încă o dată convingerea că trebuie să continui regimul sănătos de viaţă. Da…multe ar mai fi de spus.

 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la La spital, pe hol: pestriţă adunare

  1. Corneliu zice:

    Şi în acele 3 ore şi jumătate de aşteptare, n-aţi intrat în dialog cu nici una dintre acele persoane care alcătuiau „o lume pestriţă” încercând să le vorbiţi despre Isus şi vestea bună a mântuirii?
    Nu v-aţi gândit nici un moment că circumstanţele vă ofereau prilejul să-L mărturisiţi pe Isus măcar cu 2-3 oameni din imediata apropiere? Domnul vă va maturiza şi dacă veţi avea dorinţa de a fi trimis împuternicit al Lui (ambasador al lui Cristos) în afara zidurilor bisericii, El vă va da şi putere şi îndrazneală să nu tăceţi.

  2. Corneliu zice:

    Am început să citesc cartea pe care mi-aţi împrumutat-o:”Relatări fascinante din viaţa unor personaje uitate” scrisă de Dr.Charles R.Swindoll şi a rezultat acest mic eseu:

    OAMENII DIN UMBRĂ
    După cum spune un cântec, ei sunt „vântul de sub aripile noastre”,cei care dreg lucrurile,sunt cei care muncesc în culise, eroii cei ne-preamăriţi ai luptei, cei care au grijă ca toate aspectele unui proiect să meargă bine. Cu toate că sunt necunoscuţi, ei nu sunt neînsemnaţi. Chiar dacă trec neobservaţi, în taină, ei îndeplinesc roluri care sunt inestimabile.
    Dumnezeu se uită la valorile ascunse, la inimă. Probabil vă amintiţi de David, un tinerel simplu şi neînsemnat. El nu atrăgea privirile aşa de tare precum reuşeau să o facă fraţii lui. Şi totuşi, Domnul pe el l-a ales să fie izbăvitorul lui Israel. E simplu: „Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat (se referea la fratele lui David). Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” Doar aşa pot fi găsite valorile ascunse.
    Cu toate că au fost literalmente chemaţi de Domnul să facă o muncă însemnată,Beţaleel şi Oholiab, sunt nişte anonimi în mintea celor mai mulţi oameni. Cine au fost ei? Ei au fost meşteri de frunte, chemaţi de Dumnezeu să construiască primul Cort al Întâlnirii

    2. „Sa stii ca am ales pe Betaleel, fiul lui Uri, fiul lui Hur, din semintia lui Iuda.
    3. L-am umplut cu Duhul lui Dumnezeu, i-am dat un duh de intelepciune, pricepere si stiinta pentru tot felul de lucrari,
    4. i-am dat putere sa nascoceasca tot felul de lucrari mestesugite, sa lucreze in aur, in argint si in arama,
    5. sa sape in pietre si sa le lege, sa lucreze in lemn si sa faca tot felul de lucrari.
    6. Si iata ca i-am dat ca ajutor pe Oholiab, fiul lui Ahisamac, din semintia lui Dan. Am dat pricepere in mintea tuturor celor ce sunt iscusiti, ca sa faca tot ce ti-am poruncit (Exod 31:2-6)
    Cu greu îşi mai aminteşte cineva de moaşele evreilor, numite Şifra şi Pua. Ele “
    s-au temut de Dumnezeu si n-au facut ce le poruncise imparatul Egiptului: ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca.
    18. Imparatul Egiptului a chemat pe moase si le-a zis: „Pentru ce ati facut lucrul acesta si ati lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca?”
    19. Moasele au raspuns lui faraon: „Pentru ca femeile evreilor nu sunt ca egiptencele; ele sunt vanjoase si nasc inainte de venirea moasei.”
    20. Dumnezeu a facut bine moaselor; si poporul s-a inmultit si a ajuns foarte mare la numar.”(Exod 1:17-18)
    Şi numărul unor astfel de oameni este mare în Biblie.
    Apoi, să nu uităm să privim un pic mai profund în jurul nostru. S-ar putea să fie oameni simpli, care tac, nebăgaţi în seama. Sunt mulţi a căror loialitate şi dedicare faţă de Domnul Isus sunt de-a dreptul remarcabile. Nu cred că au neovie de lumea virtuală pentru a-şi deschide inima şi a-şi arăta valoarea lor. Putem şi noi să fim un pic mai atenţi, să privim ceva mai profund. Cu alte cuvinte, să reuşim şi noi, precum Domnul nostru, să nu ne mai lăsăm furaţi de ce izbeşte ochiul: renume, faimă, bani, diplome etc. Copiii lui Dumnezeu, aşa cum face Tatăl lor, sunt chemaţi să înveţe să aprecieze mai mult decât orice caracterul. Dacă nu învăţăm să apreciem şi să promovăm caracterul, adevăratele valori, s-ar putea să lăsăm generaţiei următoare o moştenire apocaliptică, de oameni mânaţi de interes şi conduite animalice. Ca să nu fie aşa, să privim un pic mai bine la valorile ascunse, răsfirate adesea pe ultimele rânduri…

  3. anonim zice:

    in plasele alea mai erau si mici atentii pentru doctori si asistente

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s