„Dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”

Pentru cei care nu aţi mai fost de ceva vreme in casa de jale, vă las aici câteva gânduri din predica pe care o voi rosti la serviciul de înmormântare de azi. Textul este din Luca 13:1-5.

Trăim cu iluzia că nenorocirea îi loveşte doar pe alţii, dar pe noi nu ne va ajunge niciodată. Oamenii vin la Domnul nostru şi încep să îi relateze cu patimă „ce se întâmplase unor galileeni.” Dintotdeauna oamenii au avut o placere macabră în a privi la nenorocirea altora. Lucrurile nu s-au schimbat prea mult nici azi, iar buletinele de ştiri dovedesc asta cu prisosinţă. Spre surprinderea lor, Domnul îi aduce pe ei în prim plan. Le arată că nu doar galileenii şi oamenii peste care a căzut turnul au avut o problemă, ci o tragedie iminentă ne pândeşte pe toţi. Care e această tragedie? „Este tragedia morţii. Există unele tipuri de moarte care ne tulbură mai mult decât altele, care sunt mai dramatice. Marea tragedie însă rămâne moarte însăşi, indiferent de vârstă şi cauză imediată. În cursa această nu există scăpare…

Cu siguranţă, cei care aduceau ştirea erau convinşi că galileenii au fost mai păcătoşi şi de aceea Dumnezeu i-a bătut, i-a pedepsit cu această moarte teribilă. Dacă noi nu am păţit aşa ceva, gândeau ei, înseamnă că suntem mai buni! Acelaşi mesaj pe care îl transmit şi cei trei prietenii nenorocitului Iov: necazul a venit din cauza nelegiuirii tale şi este exact pe măsura ei. Domnul spulberă acesta mod de gândire în mod categoric, nu afirmând că cei care au pierit nu au avut păcat, ci arătând că toţi avem păcat. În consecinţă, suntem sub judecata divină şi riscăm „să pierim la fel.” O dublă tragedie a morţii şi a păcatului. A muri cu mânia lui Dumnezeu asupra ta.

Există o singură cale de a transforma realitatea morţii: „Dacă nu vă pocăiţi..” Cu alte cuvinte, lucrurile se schimbă radical atunci când te pocăieşti. Pocăinţa nu înseamnă că nu vei muri. S-ar putea chiar să mori pocăit într-un astfel de dezastru. Înseamnă însă că nu vei pieri în păcat, ci vei muri pregătit.

Fratele Beniamin Fărăgău spunea că „moartea înveşniceşte statutul nostru.” De murit vom muri cu toţii şi realitatea aceasta ne-o reamintim în casa de jale. Întrebarea e cum! Este o întrebare esenţială pentru că aşa cum mori, aşa rămâi pentru veşnicie, fără putinţă de schimbare. Tocmai din această cauză este imperativ „să te împaci cu Dumnezeu” până „nu se întoarce ţărâna în pământ şi duhul la Dumnezeu care l-a dat.” Cel care rostea îndemnul la pocăinţă, a făcut împăcarea cu Dumnezeu posibilă la Cruce şi a biruit moatea prin învierea Sa! Leagă-şi viaţa de El, treci prin moarte alături de El, ca să poţi să guşti şi tu din biruinţa Sa asupra păcatului şi asupra morţii.old rugged cross

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s