Strigătul disperării

Al cui? De unde vine? Din spital, din sărăcia Africii? Nu! Vine de la cel mai realizat om. Realizat după standardele vremii lui, dar şi după

ale vremurilor noastre.

Mă apucă mila atunci când privesc la viaţa lui Solomon. Citesc în Eclesiastul 1 şi 2 că le-a avut pe toate. A fost un om educat, a experimentat orice plăcere posibilă, a strâns o avere mare şi a avut o poziţie socială de invidiat. Nu doar că le-a avut, dar le-a avut din plin. Există o formulă care se repetă în text: „mai mult decât toţi cei ce erau înaintea mea.” Solomon atinge apogeul în toate domeniile. Dacă vrei să ştii cum arată viaţa unui astfel de om, poţi să îl întrebi cu încredere. Îţi va oferi un răspuns avizat, dar care, vorba FB-ului, te va uimi: „Atunci mi-am urât viaţa,” „am urât toată munca,”, „m-a apucat o mare deznădejde.”

Ciudat. Ciudat, pentru că aceasta este viaţa pe care o visăm pentru noi şi pentru copiii noştri. Iată că omul care ajunge să trăiască visul atât de multora dintre noi se întoarce să ne spună că de fapt e vorba de un coşmar. Nu doar Eclesiastul ne spune asta, dar şi miile de „solomoni” care ne înconjoară. Omul modern cu carieră de succes, afaceristul prosper şi vip-ul, a căror viaţă pare paradis privită din depărate, dar care este iad, odată ce ai pătruns acolo. E tragic să fii sărac şi nefericit, dar e şi mai teribil parcă să ai tot ce ţi-ai dorit şi să-ţi urăşti viaţa. Să te simţi închis ca într-o colivie. Să fii prizonierul propriei tale vieţi mizerabile.

Care e problema? Să nu ne înşelăm. Nici educaţia, nici plăcere, nici banii, nici poziţia socială nu sunt lucruri rele, lucruri de care trebuie să ne ferim. Problema nu stă în faptul că Solomon le caută şi le are. Necazul nu este că aceste lucruri erau prezente în viaţa lui, ci cu faptul că lipsea de acolo tocmai ceea ce este esenţial. Nu este vorba de încă un lucru, de încă o achiziţie sau de o nouă iluminare. Este vorba despre o Persoană. De acolo lipsea Dumnezeu, iar când lipseşte el, lucrurile, indiferent de calitate sau cantitate, nu mai au nicio noimă.

Căutarea după fericire este cel mai sigur drum spre..nefericire. Atunci când faci din fericire scopul vieţii tale, aceasta îţi va scăpa mereu printre degete. Vestea bună e că lucrurile se schimbă radical atunci când îţi faci un scop din căutarea lui Dumnezeu. Vestea şi mai bună este că Dumnezeu poate fi găsit prin Acela care este Calea, Adevărul şi Viaţa. El, Isus Hristos ne spunea să „căutăm mai întâi” Împărăţia lui Dumnezeu. Doar atunci eşti eliberat să te bucuri de cunoaştere, de plăcere, de bunuri materiale, de carieră şi…de viaţă în general.

Să ascultăm strigătul deznădăjduit al lui Solomon şi să nu pornim pe acelaşi drum înfundat. După aceea, să ascultăm şi să urmăm chemarea lui Isus Hristos.

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s