Este Domnul cu noi? Iată ce contează!-Lecţii despre Cortul Întâlnirii

Iată întrebarea care ar trebui să ne preocupe. Gândul care ar trebui să ne frământe şi să ne neliniştească. E de-a dreptul tragic cum de cele mai multe ori punem accentul pe chestiuni secundare. Pasajele despre Cortul Întâlnirii nu doar că nu sunt plictisitoare, dar ne obligă să ne confruntăm cu această întrebare esenţială, de care, practic, depinde totul. Cortul Întâlnirii ne vorbeşte nu doar despre importanţa crucială a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul taberei, dar ne şi învaţă în ce condiţii este Domnul prezent şi care sunt implicaţiile. Voi posta câteva articole bazate pe mesaje pe care le prezint în serile de joi, la Betania, pe marginea textelor care vorbesc despre cortul întâlnirii. Dacă ai fost tentat să te opreşti cu citirea Bibliei la Exodul 25, postările ţi se adresează.

Nădăjduiesc că acestea vor aduce ceva lumină acelora care se luptă cu pasajele acestea. Iată punctele principale ale primului mesaj.

Textul principal este Exodul 25:1-9 

I. Înainte de construirea Cortului observăm că

a. iniţiativa îi aparţine lui Dumnezeu. Dumnezeu este întotdeauna Acela care ia iniţiativa de a se apropia de noi. Fără această „aplecare” a lui Dumnezeu am fi total neajutoraţi. Lucrul uluitor este că această apropiere a lui Dumnezeu poate fi respinsă. Aşa cum spunea C.S. Lewis, irezistibilul şi indubitabilul nu fac parte din instrumentele lui Dumnezeu. Acestea ar însemna o anulare a libertăţii noastre.

b. instrucţiunile după care e construit cortul vin tot de la Dumnezeu. Creativitatea este limitată. Totul trebuia făcut „după chipul pe care ţi-l voi arăta” (25:9), dar şi 25:40: „Vezi să faci după chipul care ţi s-a arătat pe munte.” Dumnezeu este Acela care stabileşte condiţiile închinării. Un aspect de care trebuie să ţinem seama în vremuri în care suntem obsedaţi „cu a ne simţi bine” la închinare. E atât de uşor să uităm că menirea închinării e să Îl glorifice pe Dumnezeu şi nu să ne gratifice pe noi. Prea mulţi îşi aleg biserica în funcţie de muzică sau predicator: Îmi place/ Nu-mi place. Oare mie îmi este clar ce fe de închinare Îi este plăcută lui Dumnezeu? Sunt dispus să accept că nu eu sunt centrul, ci El? Pot accepta că închinarea nu e sinonimă cu plăcerea?

c. resursele cu care e construit cortul vin şi ele de la Dumnezeu.  Versetele 25:3-7 sunt foarte interesante: „să-mi aducă un dar: aur, argint, aramă, materii vopsite în albastru.”  De unde să găsească evreii în pustie aur, argint, materii vopsite? Dumnezeu avusese grijă de ele. Exodul 12 ne arată că acestea fuseseră o „donaţie” din partea egiptenilor care, în dorinţa de a scăpă de ei cât mai repede, le dau tot ce cer. Nu doar resursele materiale, dar şi înţelepciunea şi ingeniozitatea necesară au venit de la Domnul: „L-a umplut cu Duhul lui Dumnezeu.” (35:31) Este o mare încurajare să ştim că atâta timp cât facem lucrarea lui Dumnezeu, El ne va oferi şi resursele necesare. Dumnezeu nu îşi bate joc de noi cerându-ne să facem ceea ce ne este peste puteri. Am întâlnit de-a lungul timpului lucrători care se chinuiau pe ei, chinuiau bisericile, care, în mod evident nu aveau parte de resursele necesare lucrării, dar care nu ar fi acceptat nici în ruptul capului, că nu sunt chemaţi la respectiva lucrare. Aceasta nu înseamnă că lucrarea e întotdeauna uşoară. Nici nu a exclus dărnicia şi munca lor, iar asta mă conduce la ultimul punct de aici:

d. darurile pentru construirea cortului sunt de bună voie. 35:21 ne spune că au participat „cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă.” Dumnezeu cere copiilor lui Israel să aducă daruri, iar pentru ca darul să fie dar…nu poate fi smuls cu forţa. Noul Testament ne cere să fim jertfe vii! Problema cu jertfa vie este că atunci când nu mai vrea…se coboară de pe altar!

(Aceasta a fost prima parte, a primului mesaj. Dacă Domnul ajută, voi reveni cu partea a doua şi cu mesajele următoare.)

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Este Domnul cu noi? Iată ce contează!-Lecţii despre Cortul Întâlnirii

  1. Sorin B. zice:

    Frumos și adevărat.Merită să fii joi în Betania!

  2. VIII zice:

    Am apreciat ieri sublinierea caracterului sacru al inchinarii la Cortul intalnirii. Cred ca mai trebuie restaurat mult sensul acestui cuvant si mai ales al acestei stari (a lui Dumnezeu si a noastra).

    In alta ordine de idei, ceremonialul de orice fel (religios, monarhal, prezidential, et c.) are menirea de a „marca teritoriul” pentru profani. In vechiul legamant se punea foarte mare accent pe ceremonialul ce trebuia sa fie „dupa chipul celor aratate”, CA in prezenta Domnului.
    In Noul legamant SUNTEM in prezenta Domnului, IN templul Domnului.

    Enorma cinste si responsabilitate!

  3. Pingback: Este Domnul cu noi? Iată ce contează!-Lecţii despre Cortul Întâlnirii | Blogul lui yon nitoiu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s