Sunt un creştin conservator (ce înseamnă asta şi câteva clarificări)

Am observat că la rubrica Despre mine nu am menţionat, legat de concepţiile mele religioase, decât să sunt pastor al unei biserici baptiste. Spune şi asta multe, dar cred că este corect să fac anumite precizări ca să ştiţi mai clar cu cine aveţi de-a face. Unii termeni folosiţi aici sunt de o mare complexitate, ar trebui definiţi, nuanţaţi, explicaţi. Sunt conştient de lucrul acesta, dar nu am vrut să fac postarea prea stufoasă. Deci:

Sunt un creştin conservator. Mai concret, ce înseamnă aceasta pentru mine? Voi prezenta lucrurile cât se poate de simplu. Cred în inspiraţia divină a Bibliei şi mă supun autorităţii ei. Cred că Dumnezeu S-a revelat pe Sine în Sfintele Scripturi. Astfel, a te supune Cuvântului lui Dumnezeu, înseamnă a te supune lui, iar a nesocoti Cuvântul acesta, înseamnă a-L nesocoti pe El.

Câteva precizări sunt cât se poate de necesare:

1. Pentru că mă supun autorităţii Bibliei, voi căuta să o studiez pentru a mă asigura că am înţeles mesajul ei.

Biblia nu a fost inspirată mecanic, deci nu trebuie aplicată mecanic. Procesul de inspirare al textului Biblic a însemnat o tainică îngemănare între lucrarea Duhului Sfânt şi acţiunile autorilor umani. Exemplul clasic este acela al evanghelistului Luca, acesta afirmând că „a făcut cercetări cu deamănuntul.” Dacă scrierea Bibliei a presupus studiu, acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea ei. Ţinând cont de faptul că sunt gata să mă supun voii lui Dumnezeu revelate acolo, voi depune toate eforturile pentru a mă asigura că am înţeles corect mesajul ei. Ce rău mai mare poate să fie decât să accepţi deplina autoritate Cuvântului revelat, iar mai apoi să îl înţelegi şi să îl aplici eronat? Mult rău au făcut şi încă fac acei creştini bigoţi care merg orbeşte înainte, mânaţi de idealuri străine Bibliei şi, în consecinţă, străine lui Dumnezeu. În general, îi recunoşti rapid datorită modului lipsit de discernământ, dar şi de dragoste în care aplică Scriptura. Unul din cele mai mari păcate ale noastre este că nu studiem Biblia în contextul ei. Recunosc, studiul e greu, presupune timp şi energie. Aşa că ceea ce facem este că stabilim ceea ce „spune” Biblia şi apoi mergem să căutăm versetele. Le introducem în tun şi dăi cu obuzele. Poate nu mă credeţi, dar încă mai sunt fraţi în bisericile noastre care susţin cu Faptele Apostolilor că trebuie să ne întâlnim la nouă dimineaţa. Nu la ora asta mergeau Petru şi Ioan la templu? Nu mai vreau să aduc în discuţie toate parodiile escatologice puse pe seama Bibliei pentru că vreau să rămân liniştit şi calm în seara aceasta.

2. Nu voi pune regulile mele sau regulile impuse de contextul în care mă aflu pe aceiaşi treaptă de autoritate cu a Bibliei.

Ar fi cea mai mare aroganţă. Ar însemna să acord părerilor mere autoritate divină. Tocmai de asta zicea C.S. Lewis că fratele mândru şi bisericos poate să fie mult mai departe de Dumnezeu decât doamna cu meserie nu foarte onorabilă.

Din cauza acestui fapt i-am contrariat pe mulţi de-a lungul timpului. Şi pe blog şi la biserică. Oameni care auzind pasiunea cu care vorbesc despre Biblie au spus „ăsta e de-al nostru.” Dezamăgire totală însă atunci când a venit vorba de reticenţa mea în ce priveşte impunerea unui cod vestimentar, judecarea şi condamnarea tobelor sau…ah, mă opresc aici. Nu îi înţeleg pe cei care ţin ca orbul de bâtă de structura întâlnirilor bisericeşti. Nici pe cei care vor să-şi înfigă furca în barba lui Moş Crăciun şi să îl arunce deasupra rugului de brazi. (Reticenţa mea faţă de brazii de Crăciun e motivată ecologic, nu teologic!!!) Dumnezeu nu este impresionat de habotnicia nimănui! Nu face niciodată casă bună cu inchizitorii, nici cu cei de demult, nici cu cei de azi. Apărătorii vajnici ai lui Dumnezeu, precum prietenii lui Iov, s-ar putea să aibă surprize. Pe de altă parte, acolo unde Cuvântul este clar, nu voi face excepţii. Poate că viziunea biblică asupra familiei nu mai este în ton cu vremea, dar asta nu înseamnă în niciun fel că ar trebui să adaptăm învăţătura şi practica.

3. Nu voi face din Biblie un dumnezeu.

Vreau să Îl cunosc pe Dumnezeul descoperit în Biblie. Nu ştiu dacă este întru totul corect să folosim exprimări de genul „Biblia spune…”, deşi am folosit adeseori formulări de genul. Frumuseţea şi puterea Bibliei stă în faptul că „Dumnezeu spune….” În momentul în care nu mai credem acest lucru, Biblia se pierde printre multele cărţi din biblioteca omenirii. Scopul meu nu e să cunosc Biblia. Fariseii o ştiau tare bine. La fel teologii liberali. Scopul meu este că Îl cunosc pe Dumnezeul revelat acolo.

P.S. Din cauza modului cum înţeleg lucrurile mă simt adesea ca a man without a country. (om fără ţară.) Totuşi, Domnul este bun! Şi-a făcut milă de mine, m-a format şi m-a pus să lucrez alături de oameni luminaţi. Altfel nu aş putea. Îi mulţumesc Lui şi le mulţumesc lor.

 

 

 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Sunt un creştin conservator (ce înseamnă asta şi câteva clarificări)

  1. VIII zice:

    „Dezamăgire totală însă atunci când a venit vorba de reticenţa mea în ce priveşte impunerea unui cod vestimentar”.
    Ar fi bine daca ar fi doar „reticenta”!
    Nu acuz, nu sunt suparat si nu sunt dezamagit, dar am alta pozitie (si trebuie sa o afirm) in aceasta chestiune. Intreb doar si afirm urmatoarele lucruri pentru a obtine o concluzie favorabila intregii comunitatii evanghelice si nu unei persoane sau a unei grupari.

    Oare de ce scrie despre Dumnezeu ca „poalele mantiei Lui umpleau Templul” Isaia 6:1? Alte poale se scurteaza! Scurtarea ajuta la sfintire? „Codul vestimentar” este o problema cand se acopera trupul?

    De ce serafimii isi acopera fata si picioarele cu cate doua aripi in prezenta Domnului? (Dumnezeu sa imi ierte intrebarea dar se pare ca trebuie sa o pun) Oare se ispiteste Dumnezeu? Se ispitesc cei 24 de batrani? De ce nu folosesc cele 6 aripi pentru zbor, ca doar Domnul li le-a facut?

    Daca mielul va sta cu lupul si copilul se va juca cu basilicul ca in Paradis, asta inseamna ca barbatul va umbla cu femeia ca Adam cu Eva?

    De ce cei 144 000 erau imbracati in haine? Hainele au DOAR rolul de a acoperi sexul ?

    Pavel spune: „nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice” Rom 14: 1 si ” incredintarea pe care o ai pastreaz-o pentru tine” Rom 14:22.

    Iertare ca apelez si la intelepciunea populara si fac exegeza povestii „Capra cu trei iezi” dar exista in fiecare poveste un sambure de adevar care trebuie transmis in acest mod.
    Iedul cel mare (era mai mare cu 10 minute decat cel mijlociu si cu 20 minute decat cel mic) dar el desigur se credea mai mare cu o generatie sau cu doua. Acest ied a tras zavorul pentru ca a recunoscut doua indicii si chiar trei ale cantecului: cuvintele, melodia si „glasul subtire”. A fost totusi ceva nedefinit ce i-a determinat pe ceilalti doi sa se ascunda. Datorita nazdravaniei lui a murit primul, a mai murit si mijlociul nevinovat din cauza ei si a suferit capra- mama. A scapat cel ce s-a ascuns bine, in loc inaccesibil.
    Poate fi si ceva nedefinit dar periculos in aceasta discutie despre „codul vestimentar”. Afirmat astfel de dumneavoastra in acest spatiu devine „Justificare” pentru unii. Altfel de ce s-ar lupta „casele de moda” si nu numai pe acest front?

    Macar sa lasam zavorul acolo unde a fost daca nu gasim argumentele pentru a- l asigura si mai tare.

    • Valentin Fat zice:

      1. Nu cred ca este legitim ca din pasajele care ne vorbesc despre ingeri sa extragem concluzii despre vestimentatie. Cred ca este o fortare nesanatoasa a textului biblic. Daca fortam textul aici, vom fi inclinati sa il fortam si in alte locuri.
      2. In ceea ce priveste imbracamintea, Dumnezeu ne cheama prin Cuvantul sau, la decenta si la simplitate. Cred ca a te imbraca intr-un mod provocator este pacat. Singura persoana care trebuie sa fie atrasa de trupul cuiva este sotul sau sotia, iar aceasta tine in exclusivitate de intimitatea caminului. A te imbraca in mod provocator la inchinare inseamna a-L sfida pe Dumnezeu, dar si biserica Lui. (In paranteza fie spus, am intalnit si situatii in care problema era in mintea barbatilor. Imaginatia lor necontrolata o ia foarte usor razna, dar in loc sa se pocaiasca, arata cu degetul inspre altii. Asa e pacatul, se autoprotejeaza.) Biblia insa ne ofera principii, nu centimetri. Nu am spus si nici nu spun ca nu conteaza cum te imbraci. Ceea ce doresc sa subliniez insa este ca o vestimentatie sfidatoare, tradeaza o problema a inimii. Cu multa blandete si tact, trebuie sa lucram acolo. Inchizitorii care umbla cu metrul si liniarul la ei, carora le place sa poliloghieze la nesfarsit despre cum se duce biserica de rapa din cauza pantalonilor si a fustelor de nu stiu ce fel, se inseala! Lumea a patruns in biserica prin inimile noastre si valorile noastre orientate exclusiv spre pamant. De pilda, cred ca robia fata de bani si case, compromisul la locul de munca, rautatea, duhul de judecata, barfa sunt probleme mult mai stringente. Intr-adevar, e mult mai usor sa ne facem croitori si experti de moda decat sa ne pocaim de pacatele care si-au infipt radacinile atat de adanc in inima noastra.

  2. VIII zice:

    „robia fata de bani si case, compromisul la locul de munca, rautatea, duhul de judecata, barfa sunt probleme mult mai stringente”
    De acord cu cateva remarci:
    1. acestea, de regula, sunt manifestate mai mult in ascuns. Genul de problema despre care discutaram se face pe fata, (cat mai) in vazul lumii. In primul caz mai exista ceva rusine, exista sentimentul ca ceva nu este in regula, ca totusi nu trebuie intrecuta „masura” prea tare. In al doilea caz, tocmai in vazul lumii are „farmec”. Nu este vorba de ipocrizie in primul caz, ci un inceput (nefinalizat) de rusine, ceea ce este deja ceva. Desigur insuficient. In al doilea caz este vorba (de tentativa) de renuntare la rusine daca nu se sesizeaza nimeni. Isaia 3:9 o eticheteaza in felul urmator: „ca sodomitii, isi dau pe fata nelegiuirea, fara s-o ascunda. Vai de sufletul lor, caci isi pregatesc rele!” Este una sa pacatuiesti in ascuns, dar este mult mai grav sa pacatuiesti sfidator, demonstrativ.
    Desigur nu toti si toate incearca, dar in permanenta a existat aceasta tendinta. Trebuie umplut acest vid de autoritate, altfel aceasta problema va fi un varf de lance in identificarea rapida cu lumea.
    Parintii si bunicii au rezolvat problema fara sa aduca metrul sau liniarul si fara sa stabileasca un „cod”. Masura era „sa acopere genunchiul” (in cazul rochiilor). Simplu. Avand in vedere ca toate aveau genunchii la ele (!?) „masura” era la purtator. Un pastor respectat aflat inca „in exercitiul functiunii „a adaugat batraneste: „nu putem opri pe cineva sa intre in adunare indecent imbracat, dar putem sa il oprim sa urce pe podium pentru slujire”.
    De asemeni trebuie definit termenul „decent”. Ce este decent pentru un carismatic nu este neaparat pentru un penticostal sau pentru un baptist.

    2. Pacatele stringente susmentionate sunt rezultatul doctrinei „evangheliei prosperitatii” propovaduita pe fata de la amvon cu multi ani in urma, sau propovaduita mutual de seniorii adunarii. Este o problema (unica) a comunitatii evanghelice dar cu ramificatiile enumerate de dumneavoastra. Aici cred ca este vorba de doctrina. Nu poate fi acuzata exclusiv doar masa credinciosilor ci trebuie sa ne asumam cu totii aceasta vinovatie incepand cu uniunea, comunitatile, pastorii, prezbiterii, comitetele, et c. cei care nu au/am retractat oficial niciodata aceasta invatatura (sau poate ca nu am auzit eu?!). Asa ar fi ideal, corect si constructiv. Desigur, la urma urmei, fiecare raspunde in dreptul lui la Judecata. Oricum trebuie sa fie rupt undeva acest mecanism care ne-a prins si mutilat pe multi dar de care am profitat si mai profitam.

    PS. din partea mea, puteti sterge fara probleme comentariile mele dupa ce le cititi daca le considerati neconstructive.

  3. VIII zice:

    „Dumnezeu nu este impresionat de habotnicia nimănui! Nu face niciodată casă bună cu inchizitorii, nici cu cei de demult, nici cu cei de azi. Apărătorii vajnici ai lui Dumnezeu, precum prietenii lui Iov, s-ar putea să aibă surprize”.

    A mai fost un Fineas fiul preotului Eleazar, nepotul lui Aron care a pus mana pe o sulita si s-a luat dupa cei doi „indragostiti” ce defilau inamorati prin fata fratilor lor ce erau adunati inaintea Cortului Intalnirii si plangeau si se pocaiau. I-a strapuns mortal pe amandoi prin pantece in cortul lor, probabil in timpul cel mai „nepotrivit” cu putinta (din punctul omenesc de vedere). Pe Cozbi si pe Zimri oameni cu statut social inalt. Pentru ravna lui a fost binecuvantat de Dumnezeu el si descendentii lui.

    Habotnic?! Inchizitor?! Aparator vajnic?! Suna a ironie contemporana in cazul (real al) lui Fineas.

    • Valentin Fat zice:

      Sustin in continuare pasajul citat de dvs., atat cuvintele, cat si ordinea lor! Fineas nu a fost nici habotnic, nici inchizitor. Trebuie sa tinem cont de doua chestiuni aici. De contextul cu totul deosebit in care a actionat, dar si de faptul ca pasajul respectiv este unul narativ. Trebuie sa fim foarte atenti in legatura cu modul in care extragem invatatura din astfel de pasaje. Faptul ca anumite fapte sunt consemnate in Scriptura nu inseamna nicidecum ca ar trebui sa le imitam intocmai.
      Mai mult, sa intelegem ca motivul dezlantuirii lui Fineas a fost idolatria poporului, nu…grosimea necorespunzatoare a baticului fiicelor lui Israel. In general habotnicii si inchizitorii isi fac un idol din regulile si obsesiile lor. Cu alte cuvinte, comit acelasi pacat care l-a infuriat pe Fineas! Doar ca e o idolatrie mascata, eleganta, religioasa….Tot idolatrie e si Domnul o uraste la fel de mult.Si cate ar mai fi de spus.

  4. VIII zice:

    Si eu incercam sa subliniez ca Fineas nu a fost nici habotnic nici inchizitor si nici aparator vajnic. Pentru Moise, Iosua si desigur Dumnezeu. In schimb, pentru unii de pe ultimile randuri, cu siguranta aceste etichete au fost prea fine. Conteaza ce spune Dumnezeu si care este interesul Lui si nu ce spune cutare si cutare in apararea mofturilor si ghidusiilor nazdravane de moment.

    In cazul acestei istorii este exact invers de cum spuneti. Fineas a judecat idolatria dupa ce a fost savarsit pacatul. Poporul nu a fost invitat la un serviciu de „evanghelizare baalica” sau la o „ora de staruinta astarteica”. Nici macar la ecumenism religios care ar fi putut sa le starneasca suspiciunea poporului sau a capeteniilor (Moise, Iosua, Fineas, 70 batrani, et c). Ei au fost invitati la un picnic, la un party, la un balci cu ringhispiluri, cu mici si bere, panglici, baloane si confeti, schimb de experienta cultural, port popular si alte lucruri nevinovate. Tamaia presarata pe colaci si ciocnitul halbelor cu uraraea „baal ajuta” sau „in cinstea lui Baal” („c-asa se zice cand se bea licoarea asta pe la noi”) a venit pe ici pe colo la cate-o masa. Mai tarziu, cand a venit cheful de voie buna si s-a dezlegat limba au inceput si ai nostri sa spuna cate-o strigatura haioasa invatata pe loc. „Era pomenit Baal in strigatura, dar nu a spus-o din inima ci doar asa pentru atmosfera… De la invitatia initiaa a fetelor lui Moab, pana la poftirea la jertfele dumnezeilor lor a fost cu siguranta un traseu de disimulare, de atragere in cursa (Num 25:1,2 si celelalte texte) traseu care a scapat supravegherii capeteniilor. Fineas a condamnat faptul ca Zimri, fiind capetenie, nu a vazut la fata locului intorsatura pe care o iau lucrurile si nu a dat semnalul de retragere ci s-a prins in hora. Voi continua. Scuze.

  5. VIII zice:

    Mai mult, prins in focul petrecerii, nu si-a mai dat seama cand a inceput sa umble dupa Cozbi ca boul lui Solomon din Pv 7. Probabil la purtat pe la toate altarele sa faca temenele inaintea tuturor idolilor si cand scopul a fost atins, a spus Cozbi „acum mergem la tine”. Sunt convins ca atunci cand defila inamorat prin tabara lui Israel, scopul lui Zimri nu a fost cel de a se inchina idolilor madianiti in cort. Nu si-a propus sa aiba o ora de rugaciune cu Cozbi pentru Baal sau sa o „evanghelizeze” la mozaism. Problema exploda dupa ce se consuma actul in cort. Madianitii ar fi schimbat cu totul sensul evenimentelor si ar fi trambitat ca tot Israelul s-a inchinat inaintea lui Baal, ca si capeteniile (si s-ar fi dat nume), ca a avut loc chiar un ceremonial in cinstea lui Baal si acesta nu la madianiti ci chiar in tabara lui Israel, in prezenta lui Moise si a intregii adunari si a vestitului Cort al Intalnirii.

    Ce mai conta realitatea si adevarul? Pe cine ar fi interesat adevarul? Tabara lui Israel ar fi fost compromisa cu totul, toate autoritatile lui Israel la fel, in frunte cu Moise si Eleazar. Odata cu aceasta ar fi fost terfelita imaginea per ansamblu, dar mai mult si mai mult, cea a lui Dumnezeu care era El insusi in tabara. O stiau toate natiunile inconjuratoare. Toti tremurau de frica acestui Dumnezeu. Practic madianitii au incercat infrangerea, desfigurarea si mutilarea lui Dumnezeu.

    Traseul intinarii este deci foarte vechi. Putina cultura, putina modernitate, putina libertate (ca doar nu mai suntem ca pe vechiul, noi stim bine ce vrem, nu cadem ca si aia cu una cu doua), putina sexualitate, cu putina imaginatie, ceva expresii pagane (noi nu injuram dar putem sa repetam injuraturile lor, ce are?, care-i problema?), putina cultura orientala ca e bine sa cercetezi toate lucrurile ( asa scrie) si ne vom trezi ( ca inca nu ne-am trezit !) ca unii vor merge ca boii la macelarie. Acei unii nu sunt sau nu vor fi doar anonimii din tabara, ci vor fi capetenii cu influenta. Locomotiva acestui lung sir de motivatii este placerea al carei pupitru de comanda este sexualitatea.

    Nici eu nu sustin ca trebuie imitat Fineas in orice situatie ci vreau sa scot in evidenta mecanismul extrem de fin de schimbare a macazului unui intreg popor. Nu trebuie nici un procentaj de jumatate plus unu, ci prin pacatul unuia singur ne spune Scriptura. Pe de alta parte este nevoie de un om care sa stea in spartura ca si Fineas, cu prezenta Duhului in el, care sa intuiasca si sa stopeze dezastrul poporului chiar daca o face cu agresivitate si in al 12-lea ceas. Ce nu a putut face Moise cu Legea si Eleazar cu cadelnita, a facut Fineas cu sulita.

    Nu cred ca mai este de actualitate problema cu grosimea baticului sau cu numarul de noduri. Nu am mai auzit de cateva decenii asemenea aluzii, dar probabil nu sunt nici in tema cu asemenea detalii.

    Faptul ca cei mai multi din lume nu mai vad o mare diferenta la noi si ca spun despre noi ca nu ne mai deosebim cu nimic de ei este un semn, daca nu o dovada, ca am fost de mult infranti la fel ca in aceasta intamplare numai ca nu s-a mai gasit nici un Fineas sa ia atitudine categorica si sa stopeze degradarea. Daca s-a ridicat vre-unul l-am „terminat” din interior cu eticheta habotnic. „Probabil” multi Zimri au produs deja cel putin o generatie de urmasi impreuna cu Cozbi.

    Este cert ca nu am stiut sa administram bunastarea si libertatea de dupa 1989. Nu am obtinut un spor spiritual ci cel mult, pe ici pe colo, un spor filozofic la cativa aflati undeva departe in fata plutonului. Dar fara aplicatie practica ! Momentan. Am mai obtinut cladiri. Nu neaparat rele.

    PS 1. Cand construiti profilul personal, asa cum ati intentionat in articolul de fata (punctul 2) ar fi bine sa folositi enunturi clar afirmative si nu comparatii implicite (cu iz de ironie) referitoare la situatii extreme, negative, punctuale. Seamana izbitor cu rugaciunea din Luca 18:11b,12. Nu va caracterizeaza.
    2. Idem titlul la persoana a doua plural al articolului din 14.03 si 15.03
    Scuze!

  6. VIII zice:

    Scuze! a treia plural.

  7. Putini oameni am intalnit in viata care au inteles punctul 3. Putem fi indragostiti de lucrarea pentru Dumnezeu in loc sa fim indragostiti de El – ca Persoana.
    Cele bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s