Despre (ne-)pregătirea predicilor

Mă voi strădui să nu fiu prea sfătos. Am observat tendinţa aceasta la mulţi păstori tineri şi ştiu cât de neplăcută şi enervantă este. La fiecare nou moment de iluminare avem impresia că am descoperit America. Trăim cu senzaţia că suntem primii şi singurii care au făcut-o…

Totuşi, cu smerenie, câteva lucruri pe care le-am învăţat despre predicare. Le-am învăţat cu greu pentru că sunt destul de încăpăţânat. Multe dintre ele le-am învăţat din eşecuri şi experienţe dureroase. În legătură cu un singur aspect sunt sigur: că mai am mult de învăţat. Ciulesc deci urechile, casc ochii, îmi ridic antenele şi arunc năvodul pentru a capta tot ce se poate. Apoi, cum spunea şi Mântuitorul, stau jos şi aleg.

Am predicat pentru prima oară în urmă cu 13 ani, într-o după masă, în două biserici de ţară. În urmă cu 12 ani am început să ţin studiu biblic cu grupa tinerilor din biserica noastră. În anul 2003, în urmă cu 11 ani, m-am înscris în Corul Studenţilor şi am început să predic în bisericile pe care le vizitam, mai mari sau mai mici. Ca să nu vă plictisesc, de 6 ani, de când sunt păstor, predic regulat în Biserica Betania Timişoara. Iată deci câteva lucruri de care mi-am dat seama. Poate că îi ajută  pe cei care, la fel ca mine, încă sunt la început de drum:

1. Predicarea nu e uşoară. E chiar foarte greu să predici. Aveam altă senzaţie atunci când predicam mai rar. Trecea suficient de mult timp între predici încât să se acumuleze noi idei. Lucrurile se schimbă atunci când trebuie să predici o dată sau chiar de mai multe ori pe săptămână. Îţi dai seama că ideile acumulate se cheltuie foarte repede. (Legat de acest aspect, am văzut de-a lungul timpului mulţi fraţi frustraţi care şi-ar dori şi ei să predice. De ce tot păstorii? Ar avea de spus şi ei… Nu îşi dau seama bieţii că s-ar termina mult mai repede ceea ce au de spus. După câteva discuţii cu ei, realizezi că şi jumătate de oră ar fi prea mult…) Atunci când ajung la impasul acesta, tinerii predicatori au câteva  opţiuni. Prima este reciclarea. Din nou şi din nou acelaşi idei, chiar dacă textul din care se predică şi titlul sunt diferite. Adeseori, pentru a compensa lipsa ideilor, predicatorul se va focaliza pe aspectul formal. Unii se vor concentra asupra povestirilor. Le vor împodobi, le vor face palpitante şi, la nevoie, vor plânge. Numărul strategiilor este infinit. Opţiunea sănătoasă este însă studiul constant, iar asta mă conduce la punctul 2.

2. Predicare necesită studiu constant şi consistent. În primul rând al Bibliei. Nu trebuie studiat doar textul de predică, ci întreaga Biblie. Chiar de dimineaţă citeam ceea ce apostolul Pavel spune prezbiterilor din Efes în Fapte 20: „v-am vestit TOT planul lui Dumnezeu.” Trebuie să fiu în stare să pun textul studiat în lumina contextului imediat, dar şi în lumina contextului general al Bibliei. Cred că este extrem de important să văd şi cum au înţeles alţii textul respectiv. Mă testez mai întâi în lumina contextului biblic general, apoi, privind peste umăr, la ce au spus fraţii mei mai mari şi, în cele din urmă, la ce spun acum fraţii mei mai mari. Atenţie, drumul spre rătăcire şi erezie e foarte scurt.  După ce ne-am făcut bine temele aici, trebuie să continuăm şi cu cititul altor cărţi, articole, eseuri. În cărţi sau pe Internet. Sunt foarte multe motive. Unul din ele, ca să ştim să ne exprimăm clar, simplu, coerent, plăcut, CORECT.  Apoi, să citim pentru a înţelege cum mai gândeşte lumea din jurul nostru, în ce direcţie se îndreaptă lucrurile, care sunt tendinţele. Este un prim test al relevanţei.

3. Predicarea necesită timp. Cu siguranţă există şi excepţii, dar predica nu se poate pregăti în grabă şi nici sub presiune. În ce mă priveşte, îmi place să iau textul, să îl studiez şi să îl pun la dospit. Adeseori predica nu ia forma finală, nu este pusă la copt decât pe sfârşitul săptămânii. În timpul săptămânii însă mă lupt constant cu textul respectiv. Unul din cele mai mari avantaje ale unei predici făcute cu timp este că ai prilejul să aplici, să testezi relevanţa mesajului tău. Asta mă face mai smerit, pentru că văd că nu e uşor. Mă determină uneori să mai adaug, alteori să mai scot.

Necazul nostru este că de prea multe ori suntem fie leneşi, fie harnici cu alte aspecte ale lucrării, aşa că din nou ne suim la amvon duminică, suflăm un pic pe juliturile fraţilor  şi spunem: „roagă-te şi citeşte Biblia!”(Şi în gând: „Eu n-am avut timp să fac asta, dar am auzit că funcţionează!”)

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Despre (ne-)pregătirea predicilor

  1. foolfield zice:

    Referitor la Fapte 20:27: πασαν, nu e ολη…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s