Bicicleta cea de toate zilele! (sau cel puţin aşa ar trebui să fie!)

Săptămâna asta am redescoperit bicicleta! Primele două zile am folosit-o pe a Geaninei. Ieri am reparat-o şi pe a mea. Stătea cu roţile sparte de prin martie. Încă nu m-am hotărât care din cele două biciclete este mai potrivită pentru TM. A Geaninei este de trekking şi merge mult mai uşor prin oraş, dar mă omoară la borduri, denivelări, gropi şi alte cele. A mea e un MTB şi nu se teme de nimic, dar cere ceva mai mult efort. Ţinând cont de strategia domnului primar de a transforma TM într-un imens şantier, cred că MTB-u va rămâne opţiunea de bază pentru o perioadă, cel puţin în timpul mandatului său.

Am hotărât că, dacă este uscat, e mai bine să merg pe marginea drumului, după ieşirea din oraş, pe judeţean. Prefer să mă scuture denivelările, decât să treacă vreunul cu roata peste capul meu. Mi s-a reconfirmat că şoferii de autobuz/autocar sunt, în marea lor majoritate, nişte netrebnici. Distanţa atât de mică şi viteza atât de mare cu care a trecut un autocar pe lângă mine (Autotim), a fost uluitoare. Am ieşit doar un pic pe şosea pentru a ocoli o baltă imensă şi…Cine ştie? Poate că de-acuma o să o iau de-a dreptul prin bălţi. Cum să-mi păstrez echilibrul când namila de autocar trece la doar câţiva cm de mine şi cu viteză?

Oricum, dacă rămâi cu viaţă, mersul cu bicicleta e mană cerească. M-am bucurat să văd tot mai mulţi pedalând prin oraş. Nu ştiu dacă există o statistică, dar cred că sunt mult mai mulţi decât în 2012, când am început şi eu să iau bicicleta în serios.

Mai am două dorinţe: să ne ia şi ceilalţi participanţi la trafic în serios, ca în orice ţară civilizată. Dacă legea ne oferă dreptul să folosim drumurile, nu aveţi dreptul să ni-l luaţi! Trataţi-ne ca pe participanţi la trafic, nu ca pe muşte ce pot fi uşor evitate în ultimul moment, prin manevre inteligente. S-ar putea să nu vă iasă şi cred că aţi vrea să evitaţi situaţia în care va trebui să-mi căutaţi telefonul din geantă pentru a comunica soţiei că, deşi am plecat de acasă cu bicicleta, mă voi întoarce cu microbuzul…de la firma „Eterna.” A doua dorinţă este să ne luăm şi noi mijloacele de protecţie în serios. Cât de scumpă e o vestă reflectorizantă şi o cască? Cât de greu sau de scump este să îţi pui lumini?  Încă mai descopăr biciclişti care pedalează în puterea nopţii, fără niciunul din lucrurile enumerate! E prea mult dacă spun că îşi merită soarta?

Ce să spun? Să fie cât mai mulţi bicilişti. Asta înseamnă mai mult aer curat, mai multă linişte şi mai puţini cardiaci. Pe Domnul Îl rugăm să-şi trimită îngerii păzitori! Avem nevoie!

P.S. Poza e din decembrie, anul trecut. Multe lucruri s-au schimbat de atunci şi bicileta nu mai „geme” aşa rău!1510970_653714728020308_521472980_n

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s