Se duce cultura dialogului şi a argumentului! (rămâne cultura „poptămăşească” şi a înjurăturilor)

Am renunţat la dialog. A dialoga înseamnă a lua în serios partenerul de discuţie, iar asta înseamnă să îl asculţi. Din păcate prea puţini mai au timp de ascultat. Toată lumea vrea să fie ascultată în schimb. În consecinţă, nu mai avem parte de dialoguri reale, ci de un vacarm generalizat, un veritabil concurs de zbierat. Un „dialog” al surzilor.

Am renunţat şi la argument. A formula argumente presupune timp şi presupune energie mentală. Acelaşi lucru poate fi spus şi despre digerarea argumentelor oferite. Nu doar că am renunţat la argument, dar avem şi substitute pentru el.

Un prim substitut ar fi sloganul, cu toate rudele lui: citatul scos din context, expresiile memorabile şi altele asemenea. O parte dintre aceste formulări sunt suficient de tâmpe şi nu reuşesc decât să enerveze. Altele însă sunt bine meşteşugite şi prind. Sunt atât de multe că nu mai avem timp să le judecăm pe toate, aşa că le luăm de bune. Ele se cuibăresc undeva în mintea noastră şi…aduc roade. Trăiască „poptămaşii!”

Un alt substitut este imagine, fotografia. Din nou, prea puţini vor cerceta dacă imaginea afişată are legătură cu mesajul. Ateii din Anglia foloseau la un moment dat fotografia unei familii fericite, iar sub ea îşi exprimau, printr-un slogan, dorinţa ca părinţii creştini să oprească „îndoctrinarea” copiilor lor. Adică, să-i lase să fie fericiţi, ca cei din imagine. Doar că un pic de cercetare a scos la iveală că familia din imagine era una de….creştini, care îşi „îndoctrina” copiii, iar asta nu doar că nu îi nenorocea, dar îi făcea foarte fericiţi. Atât de fericiţi că ateii au ales poza lor. Ce mai contează că poza respectivă, în realitate, contrazicea mesajul transmis? Imaginea îşi are rolul ei, dar „consumul excesiv dăunează grav gândirii.” Combinarea imaginii cu sloganul aduce de cele mai multe ori rezultatele scontate.

Un ultim substitut este insulta. Dacă nu am argumente împotriva ta, îţi spun că eşti gras sau chiar te înjur. Observaţi tiparul acesta în cadrul discuţiilor de pe marginea diverselor articole. Câteva schimburi de replici, după care participanţii la „dialog” îşi pierd răbdarea şi te fac prost pentru că ai un ochi mai mare ca celălalt şi eşti din oraşul X.

Cred că dispariţia acestei culturi a dialogului argumentat ne va costa mai mult decât credem. Vom rămâne cu gura căscată la toţi „poptamaşii,” în timp ce vom înota într-o mare de înjurături. Să nu uităm  însă că de la înjurătură la pumn, drumul e foarte scurt!

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Se duce cultura dialogului şi a argumentului! (rămâne cultura „poptămăşească” şi a înjurăturilor)

  1. Reblogged this on Sergiu M. Brădean and commented:
    Urăsc să confrunt oamenii! Deși în ultima vreme parcă tot mai mult e nevoie să fac asta. Și ce mă doare este că în loc de un dialog civilizat aproape întotdeauna se ajunge la decibeli și chiar la injurii. Să fie asta din cauza balcanismului nostru sau din cauza lipsei de cultură (în creștere în societatea noastră)?

  2. alincristea zice:

    Ar trebui să cugetăm mai mult asupra declarației: „de la înjurătură la pumn, drumul e foarte scurt”.

    S-ar putea ca înjurătura să fie tocmai un mod de evitare a violenţei fizice…

    Oamenii maturi recunosc existența agresivității în om și în societate, nu o elimină ca parametru existențial în planurile lor civilizaționale.

    Practicarea sporturilor fizice este frecvent o recomandare pentru adolescenți…

  3. aliasgeneric zice:

    @alincristea ce mai este de cugetat? “de la înjurătură la pumn, drumul e foarte scurt” la fel si invers „S-ar putea ca înjurătura să fie tocmai un mod de evitare a violenţei fizice”. o persoana agresiva cand ramane fara argumente tinde sa devina violenta.

    Cazul 1. Prin injuraturi individul elibereaza tensiunea adunata neajungand la violenta fizica.
    Cazul 2: Individul aduna tensiune prin injuratuuri pana „paharul da peste” si recurge la pumn.
    Cazul 3: ” Dau pumn, injur dup’aia”

  4. aliasgeneric zice:

    Oamenii maturi si crestini recunosc existenta agresivitatii ca trasatura a firii pamantesti pacatoase. Nu o ignora, nu o elimina, se lupta sa o tina in frau.

  5. aliasgeneric zice:

    „Practicarea sporturilor fizice este frecvent o recomandare pentru adolescenți…”
    Nu vad relevanta comentaruilui in contextul agresivitatii si a violentei.
    Sportul este recomandat si este sanatos. Agresivitatea si violenta nu am auzit sa fie recomandate pana acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s