Să ne întoarcem sau să urcăm mai sus?

Mereu aud îndemnul acesta: ”frați și surori, să ne întoarcem la dragostea dintâi!”  ”Vă mai amintiți cât de minunat era după ce ne-am întors la Domnul? Ce stări, ce experiențe, ce intensitate, ce iubire înflăcărată?” Suntem chemați deci să restaurăm lucrurile așa cum erau la momentul convertirii. Suntem chemați mereu să ne orientăm privirile spre ceea ce era în trecut. Poate că din nou voi fi perceput drept un ”gică contra,” dar aș dori să fac câteva observații pe marginea acestei perspective:

Nu mă regăsesc în această descriere a perioadei de debut a vieții creștine. Eram plin de râvnă pentru Domnul, dar nu pot să spun că am avut parte de experiențe ieșite din comun, așa cum le descriu alții. Mai degrabă, inima mea a început să ardă pentru Domnul și pentru împărăție pe măsură ce am continuat să merg pe cale și am început să înțeleg tot mai bine Cine este Dumnezeu și ce planuri are El cu mine. Sunt perfect de acord cu faptul că nu aceasta este și nici nu trebuie să fie experiența tuturor, dar există situații în care credincioșii au ajuns să își pună la îndoială autenticitatea convertirii tocmai din cauză că nu au avut parte de experiențe atât de intense.

Mai mult decât atât, repetarea obsesivă a unor astfel de îndemnuri ne poate face să uităm importanța progresului în viața de credință. Este trist să vedem atât de mulți creștini care se hrănesc cu trecutul, cu amintiri. Această orientare de trecut îi determină să fie nostalgici, îi împiedică să se bucure de relația prezentă cu Dumnezeu, dar îi poate priva și de ceea ce Dumnezeu are pregătit pentru ei în viitor.

Să Îi mulțumim deci Domnului pentru toate experiențele de care am avut parte pe ”vârf de munte.” Ele ne vor susține atunci când suntem jos în vale, iar Dumnezeu pare atât de departe, aproape ireal. În același timp, să nu uităm că Domnul nostru nu ne cheamă să ne întoarcem acolo, ci să urcăm pe un munte mai înalt!

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Să ne întoarcem sau să urcăm mai sus?

  1. Emi Z. zice:

    Vali, nu esti singur 🙂
    Cred ca pentru multi din cei care am crescut in Biserica e la fel, doar ca unora le e cumva rusine sa recunoasca faptul ca nu au avut ceva spectaculos la „inceputul” vietii de credinta (si nici nu e deloc obligatoriu); de fapt, credinta a inceput de cand eram mici si a inceput sa creasca in timp ce cresteam si noi in varsta. De asemenea, dragostea noastra a inceput sa se maturizeze dar sa nu fie niciodata „exploziva”. Pentru cei care au venit la credinta la o varsta mai inaintata (nu neaparat 80 de ani :), a fost poate ca atunci cand te indragostesti de cineva si este mai „efervescenta” la inceput, iar mai apoi se maturizeaza si ceea ce poate la inceput a fost un foc de paie, s-a facut ca un lemn mai gros care arde mai molcom, dar care dureaza mult mai mult.
    Zicea cineva: „Draga mea, te iubesc exact ca acum 40 de ani cand ne-am casatorit, doar ca atunci nu te iubeam deloc”; unii n-au la ce sa se intoarca, asa ca pentru mine expresia „sa ne intoarcem la dragostea dintai” inseamna „sa fim mai plini de ravna/ sa mai lasam comoditatea”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s