hristosul kitschurilor noastre sau Hristosul Scripturilor?

Pentru vremurile bune am creat un isus de carton. Unul pe care am putut să-l colorăm după plăcerea noastră. L-am făcut cu nuanțe de mov, de verde, de albastru țipător. L-am machiat și i-am aranjat părul, ca să arate cât mai blând. L-am transformat într-o jalnică, patetică imagine, într-un kitsch. Există însă kitschuri și kitschuri. Cele care încearcă să Îl înfățișeze pe El se află la limita de jos.  Ba i-am pus în mână și un toiag și l-am plasat în fața unei uși. L-am lăsat acolo să aștepte, veșnic în postura celui ce cheamă, dar pe care nimeni nu se gândește să Îl bage în seamă. L-am lăsat afară pentru că nu am vrut să ne deranjeze în vremurile bune, cu pretențiile lui. Ridicole pretenții. Absurde. Atât de nepotrivite cu tonul vremurilor de progres galopant pe care le trăim.

Toate au fost bune și frumoase până când cerul s-a înnorat și furtuna a venit peste noi. Am apelat la toate instrumentele și metodele noastre, dar ne-au lăsat de rușine și neajutorați. Atunci ne-am amintit de Isus și am strigat să ne ajute. L-am adus în mijlocul viforului, al vântului și al apei care biciuia, dar cu ce folos? Icoanele noastre kitschoase s-au muiat și s-au sfărmițat în toiul vijeliei. Am adus acolo un isus  pictat de noi și am început să plângem că machiajul îi curge pe față. Ne-am dat seama că ne ajută întocmai ca o păpușă, că este, vorba englezilor, ”perfectly useless.” Am pățit și noi ce au pățit evreii când luptau cu filistenii și au adus chivotul în mijlocul luptei, încercând să manipuleze, să forțeze mâna…

Oare să fie acesta momentul în care trebuie să Îl redescoperim pe Isus Hristos așa cum este El prezentat în Scripturi? Acela care spune că dacă îți iubești familia mai mult decât pe El nu ești vrednic de El! Acela care îți pune în spinare o cruce aspră și noduroasă și îți spune că dacă nu o porți, nu poți fi ucenicul lui. El nu promite să te facă fericit (vorba lui C.S. Lewis, o sticlă de vin o poate face la fel de bine), nici să te lase să te scalzi în continuare în băltuța caldă, dar este singurul care poate să te salveze. E Cel prin care și pentru care au fost făcute toate lucrurile. E cel care susține tot Universul prin puterea Cuvântului Său. E Cel care în final va birui și va nimici vrăjmașii Săi prin puterea aceluiași cuvânt.

Ce-i drept, El strică vremurile bune, dar este Singurul care are autoritate deplină asupra celor mai cumplite furtuni. Dacă înveți să te temi de El acum, nu vei mai avea motive de teamă în mijlocul celei mai îndârjite mări. Dacă însă îl cioplești acum după plăcerea ta, vei fi flecar și superficial în vremurile bune, dar terifiat și buimac în cele rele. Poate că moartea reprezintă cea mai teribilă ”furtună.” Din câte cunosc, Isus Hristos este singurul care a ieșit biruitor chiar și asupra ei. Să recunoaștem că avem nevoie de El. Să înțelegem că avem nevoie de El, Hristosul Scripturilor, nu de el, hristosul kitschurilor noastre.

P.S. Am folosit adeseori calificativul ”Singurul” pentru a face referire la Hristos. Nici asta nu e în ton cu ”bunătatea” vremii, dar n-am de gând să-mi cer scuze.

 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s