„Locuinţa mea de vară e la ţară!”

N-am mai scris pe blog de ceva vreme. Cred că avem mare nevoie de aceste clipe de tăcere. Ce se mai întâmplă însă prin viaţa noastră?

De o săptămână şi un pic suntem la Bărăştii Haţegului, la gospodăria socrilor. Ei sunt plecaţi la Băile Felix şi şi-au încredinţat întreaga agoniseală pe mâinile noastre. Impresionant act de credinţă! Suntem deci ţărani şi încercăm să îngrijim cât mai bine ceea ce ni s-a încredinţat.

Ziua începe la 5:10. La 5:20 sunt în grajd la sponsorii principali, cele mai mari afaceriste ale gospodăriei: vacile! Totul începe cu o curăţare sumară, pentru a evita orice eventuale împotmoliri sau alunecări. Apoi se spală ugerele. Bine, pentru că altfel viţeii nu se apropie. Apoi dezlegarea viţeilor, un proces mult mai delicat decât se crede. Când apare momentul mult aşteptat, încep să se smucească în lanţ şi, dacă nu eşti atent îţi „şifonează” mâna destul de tare. Pleacă de pe loc cu „scârţâieli de roţi.” În nebunia momentului se mai încurcă şi ajung la vaca greştiă….cu atât mai rău pentru ei. Aceasta nu se încurcă şi foloseşte toate armele din dotare pentru a-i îndepărta. Privesc la spectacol într-un mod răutăcios în timp ce îmi mângâi degetele.

Apoi trebuie muls. Dimineaţa nu e foarte mult lapte, ceea ce nu poate să îmi producă decât bucurie. Mă grăbesc, ca să am timp să curăţ ţarcul viţeilor. După aceasta urmează re-înrobirea lor. Trebuie prinşi şi aduşi înapoi exact înainte de a termina să sugă. Dacă nu prinzi momentul, iar ei încep să cutreiere prin grajd sau să scape afară, va fi greu….Trebuie prinşi de ureche şi coadă. Dacă nu merge, trecem la alte metode, dar nu vreau să şochez urechile şi ochişorii sensibili ai orăşenilor. Apoi, ugerele vacilor trebuie unse ca să nu se irite în timpul zilei, mai ales dacă e cald. Dacă uiţi să faci asta, vaca îţi va aminti la mulsul de seară prin repetate ridicări ale copitei, cu boltă, ca să nu rateze ţinta.

Apoi dezlegarea şi adăparea în curtea din spate, unde e şi grajdul. Pare simplu, dar fiecare moment e încărcat de suspans. Trebuie să te apropii pe lângă gâtul domniei sale, pentru că oricând se poate întoarce pentru a te mângâia cu cornul. Odată ieşite în curtea din spate (ocolul vitelor în Ţara Haţegului) nu vor merge la apă, ci la oala cu făină a găinilor. Vaca va socoti că merită să îndure bâtele luate pe spinare pentru a termina masa, asta în timp ce găinile privesc uluite şi neajutorate.

Ieşirea din curte este şi ea încărcată de suspans. Trebuie să trecem prin curtea din faţă, unde doamnele sunt, vorba englezilor, „like a bull in a china shop.” După ce au ieşit, lucrurile se detensionează. Trebuie duse până la baza dealului, de unde îşi găsesc drumul singure către ciurdă. De ele am scăpat până la 8:30 seara. Odată ajuns acasă, ceasul arată deja 6:30. Urmează găinile…

Viaţa la ţară

Viţelul e de acum doi ani, dar seamănă bine cu unul din cei contemporani.

Continuarea zilei o relatez mai târziu, dar un lucru vreau să-l spun apăsat. Viaţa la ţară e idilică doar în poeziile lui Alecsandri. Pe viu, doare destul de tare. Cei care visează să fie ţărani nu prea ştiu ce vorbesc, cei mai mulţi dintre ei. Cei care au idilizat viaţa la ţară nu au fost ţărani sau nu mai erau în momentul în care au făcut-0. Mai suntem şi noi orăşenii, tare viteji pe blog şi FB. Ajungem la sat, ne pozăm cu o turmă de capre şi avem iluzia că am experimentat gustul satului. Acesta îl experimentezi când la 5 dimineaţa de pocneşte vaca proaspăt trezită cu coada umedă!!!! peste faţă! Nu spun că viaţa la ţară nu e frumoasă uneori, că nu e mai sănătoasă ca cea de la oraş, dar uşoară nu e! E chiar chinuitoare.  Spre deosebire de ţăranii adevăraţi, mie îmi este foarte greu să îndeplinesc aceste sarcini pentru că nu sunt obişnuit cu aşa ceva. Pe de altă parte, am privilegiul de a observa lucruri care lor le scapă aproape în totalitate: răsăritul superb al soarelui de după Munţii Şureanu, după ce am dus vacile, sunetul râului din capătul grădinii şi altele şi altele. Cei mai mulţi se întorc grăbiţi pentru a pleca la cosit, la secerat grâul sau la piaţă.

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s