Câteva „felii” din viaţă la ţară…(3)

Le redau aici fără o ordine precisă, ci aşa cum îmi trec prin minte. Poate veţi reuşi să gustaţi un pic din ceea ce se întâmplă la sat:

Caşul imens, adus din Sânpetru. Familia care îl produce nu foloseşte cheag artificial, nici pastile, nici prafuri. Se consumă cu roşii. (şi sare!).

Pupii făcuţi de o vecină în vârstă, cu brânză şi cu dulceaţă. („Mâncaţi numa dacă vă plaşe!” Cine a fost în Ţara Haţegului ştie formulele magice!); ştrudel cu mere, făcut de moaşa Ana.

Primele pere coapte. Chiftele de dovlecel. Era să uit de ciorba de fasole verde cu lapte acru.

Dimineaţa fac focul în teracota care are un boiler încorporat, ca să avem apă caldă. Este şi boiler electric, dar îmi place mai mult aşa, să aud lemnele troznind. Dacă ar fi mai cald ar fi neplăcut. Aşa e perfect. Îmi iau cana de cafea în mână şi ascult/privesc focul.

În altă ordine de idei, cuibul de rândunele din grajd. Cred că sunt vreo cinci, şase şi îşi tot scot căpşoarele din cuib. E atât de frumos că parcă îl strici doar privind la el.

Mai nou, o grămadă de găini s-au făcut cloţe. Văd una în şopru, tronând peste vreo cinci ouă care trebuie luate. Nu vrea să plece. Iau măturoiul şi dau după ea. Face scandal, da nu pleacă. Mă dau bătut, dar vin înapoi şi găsesc că a spart un ou şi acum îl mănâncă în faţa mea, doar aşa de ciudă. E miercuri, zi de post, iar gestul mi se pare scandalos.

Viţeii nu vor să plece la loc după ce au supt laptele de la vaci. Ţip la ei, nimic. Îi lovesc cu bâta, nimic. Ţip şi lovesc cu bâta simultan: încep să se prindă. În timp cei îi leg încep să-mi lingă cizmele de cauciuc. Acum au ajuns la genunchi….of şi chiar acuma nu mai nimeresc inelul de la lanţ.

Vărs ceva lapte în oala câinelui. Lipăie un pic după care se retrage şi îi lasă pe puii tupeişti. Nu-mi vine să cred. Mă întorc şi îi aduc oala mai aproape. Atitudinea neschimbată. Mă crucesc şi plec mai departe. Oare vrea să-şi îngraşe vreunul?

Prima găină îngropată.

O „felie” mai amară. Ieri seară,la biserică, doar trei surori, Ginny şi eu. Mă cătrănesc, mă necăjesc şi mă întreb ce va aduce viitorul. Citesc vindecarea leproşilor din Luca şi accentuez întrebarea: „Dar ceilalţi 9 unde sunt?” Bărăşti (în spatele grădinii)

 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s