Schimbare! Să fie, dar….

Efectuarea schimbărilor în perimetrul bisericesc duce de cele mai multe ori la tensiuni. Pe de o parte îi avem pe aceia care nu sunt dispuși să accepte niciun fel de reformă. Pentru ei biserica trebuie să rămână fixată în formele și tiparele cu care ei au fost obișnuiți. Orice abatere de la acestea înseamnă trădare, rătăcire de la calea îngustă. Reacția va fi pe măsură, iar aceștia se vor erija în vajnicii apărători ai dreptei credințe sau, mai bine-zis, ai dreptelor forme. Pe de altă parte îi avem pe cei care în dorința lor de schimbare sunt dispuși să arunce totul peste bord. Sunt atât de convinși că schimbările râvnite de ei vor produce rezultatele scontate, încât sunt dispuși să opereze schimbări profunde, care trec dincolo de forme și vizează natura și rolul bisericii. 

Consider că ambele variante sunt extrem de dăunătoare. Înțepenirea în formă nu este o soluție. Cât despre surparea temeliior, aceasta, evident, nu poate duce decât la prăbușire. Să ne rugăm ca în vremuri ca acestea, Domnul să ne dea lumină și discernământ. În cele ce urmează, redau două citate preluate dintr-o carte recent apărută, a lui Beniamin Fărăgău. Titlul este Biserica în epistola către Efeseni, Definiție, funcție, formă (Fundația Istoria Binecuvântării, Cluj, 2014)

”În demersul nostru am plecat de la trei întrebări simple: (1) cine suntem ca biserică, (2) ce suntem chemați să facem și (3) cum facem ceea ce facem. De-a lungul paginilor de față, ne interesează, în primul rând, răspunsul la primele două întrebări, adică definiția și funcțiile bisericii. În aceste două domeniii, trebuie să existe UNITATE de-a lungul întregii istorii, deoarece răspunsul la primele două întrebări le găsim pe paginile Scripturii. Cum Scriptura nu oferă reguli fixe în ce privește formele în care se toarnă funcțiile bisericii, pe acest palier al discuției este loc pentru diversitate și creativitate. Există o singură regulă generală: forma trebuie să slujească funcția, fără însă să îndrăznim să o sacralizăm. Nu există forme sfinte! Doar funcțiile sunt sfinte. Suntem deci chemați să învățăm să trasăm linia de demarcație între funcție și formă și să păstrăm cu sfințenie funcția, putând însă regândi or negocia formele, militând pentru relevanța lor în exprimarea funcției.” (pg.9)

În continuarea aceleiași idei: ”Unitatea Bisericii lui Hristos este dată deci de ceea ce Biserica este chemată să fie (definiție) și de ceea ce Biserica este chemată să facă (funcție) în baza a ceea ce este. Aceste două elemente- definiția și funcția- rămân neschimbate de-a lungul întregii istorii, pentru întregul popor al lui Dumnezeu, deoarece ambele elemente sunt definite de Dumnezeu în Scripturi. Dar formele în care se toarnă funcția pot fi diferite nu numai de la o perioadă istorică la alta, ci și de la o biserică la alta sau chiar în aceeași biserică de-a lungul unei anumite perioade de timp. Deci definiția determină funcția, iar forma slujește funcția. Pentru a exprima funcția trebuie alese sau create forme. Dar pentru a păstra relevante formele, ele trebuie evaluate permanent și modificate dacă este nevoie.” (pg. 13)

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s