Predicatorul lacrimă

(Notă: această postare nu se referă la acei predicatori care sunt ceva mai sentimentali prin temperamentul lor. Predica înseamnă și sentiment și pasiune. Articolul face referire la acei predicatori care încearcă să compenseze lipsa ideilor și a profunzimii, manipulând sentimental adunarea.)

După trăznet (vezi articolul anterior), vine de obicei și ploaia. Din trusa de instrumente a acestui tip de predicator nu are voie să lipsească b (era să zic Biblia)…..batista. O da, Biblia își are și ea importanța ei, dar rolul esențial revine batistei. Atât el, cât și fericiții ascultători vor avea nevoie de ea.

Probabil că textul preferat al predicatorului lacrimă este prima parte din Pilda Fiului Risipitor. Cum tatăl mergea la marginea satului, în fiecare zi, și privea, doară, doară. La acest punct, vocea începe deja să patineze, semn că urmează o primă repriză de…batistă. Spre finalul predicii, cireașa de pe tort, predicatorul lacrimă va oferi ilustrația cu tânărul care plecase de acasă și dorea să știe dacă părinții îl mai primesc. Ca semn, le-a cerut să agațe o batistă (vezi din nou locul central al batistei!!!) în nucul pe lângă care urma să treacă dumnealui cu trenul. Povestea poate fi ornamentată și lungită până la nesfârșit, dar o scurtez. Finalul ne spune că părinții atârnaseră în nuc o mulțime de cearșafuri albe, drept semn al reconcilierii. (mă întreb și eu dacă e adevărat și de ce? Ce sens să umpli nucul de cearșafuri? Să-și rupă bătrânii oasele cățărându-se pe-acolo…Sau poate au rugat pe cineva? Complicate sunt căile omului.) Ideea e că relatarea acestei povestiri va genera reacții pe măsură. Dacă batista nu e sănătoasă, va trebui să folosești mâneca din dotare.

Predicatorul lacrimă nu folosește prea mult timp prin biblioteci, ci mai degrabă vizionează buletinele de știri. Acolo găsește ilustrații din belșug, iar ascultătorii se vor identifica ușor cu cele spuse.

Înmormântările sunt ocaziile unde predicatorul lacrimă e în formă maximă. Va specula pe marginea tuturor subiectelor despre care Dumnezeu a ales să nu ne spună nimic în Cuvânt, umplând toate golurile cu sentimentalisme: bunica ne vedem acuma și se bucură, bunicul se uită din cer și s-ar bucura ca nepotul să se pocăiască. Fără prea multe rețineri va evoca amintiri înduioșătoare accentuând manifestările sentimentale deja puternice în astfel de ocazii. Cu alte cuvinte va arunca benzină pe foc.

În mod surprinzător, predicatorul lacrimă va trece, ex abrupto, de la o stare la alta. Și acum îmi amintesc de o seară de evanghelizare în care predicatorul vorbea cu mult patos despre răstignirea Domnului Isus. Pe la mijloc se oprește însă și spune o glumă pentru….descrețirea frunților. (un bețiv aterizează în șanț și vine un câine, iar el spune, crezând că e soția: ce blană faină ți-ai luat Lenuță!)

Din cauza manipulării sentimentale, s-ar putea ca oamenii să ia decizii. Din păcate, în cele mai multe cazuri, este vorba  doar despre un foc de paie. Odată ce ai ieșit în vântul proaspăt de afară, lacrimile se usucă și nu mai rămâne în urmă decât o batistă mototolită.

cute-crying-baby

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la Predicatorul lacrimă

  1. foolfield zice:

    `vântul proaspăt de afară`… bine spus. se pare ca doar `de afara`, mai avem parte de prospetime. trist…

  2. Pingback: Din istoria blogosferei evanghelice – 21 august | RoEvanghelica

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s