Din nou despre pocăiți și politică. Cu calm și cu drag.

În ceea ce privește modul de relaționare al pocăiților la viața politică, îmi păstrez opiniile pe care le-am exprimat în 2012.

Cred cu toată tăria că pocăiții trebuie să se implice în viața politică. Cred de asemenea că trebuie să își exprime opiniile și chiar să caute să-și exercite influența în sensul acesta.

Pe de altă parte, sunt ferm convins că pastorii NU trebuie să se implice în viața politică. Conform Statutului Bisericilor Baptiste din România, pastorii nu pot fi membri ai partidelor politice. Această regulă ar trebui să fie interpretată în spiritul ei. Opinia mea  este că un pastor nu ar trebui să își folosească numele sau poziția pentru a influența votul enoriașilor. (dacă este vorba de un pastor cunoscut, există posibilitatea de a modela opinia unui număr de oameni mult mai mare decât cei din congregația în care slujește.) Bineînțeles că pastorul, ca orice alt cetățean, va avea o opțiune electorală, dar dacă este matur și disciplinat va avea grijă să nu o expună public.

În continuarea aceleiași idei, bisericile NU trebuie implicare în lupta politică. Ca baptist cred cu toată tăria în separarea bisericii de stat. Sunt conștient că lucrurile nu pot fi tranșate printr-o singură afirmație, că este nevoie de calificări și clarificări. În cele din urmă, nu este vorba de două planete diferite, așa că biserica va interacționa cu statul. În cadrul acestei interacțiuni însă, accentul trebuie pus pe SEPARARE, pe delimitare. Uneori ne facem că milităm pentru această separare, când de fapt suntem măcinați de invidia că statul colaborează cu alții și nu cu noi. Privim cu dorință înfocată către toiagul celor din frunte, doar, doar se întinde și către noi. Cum ni se aruncă un os, începem să facem tumbe, să dăm din codiță și….să ne hârâim unii la alții pentru el. Nu ne place faptul că Biserica Ortodoxă vrea cu orice preț să dețină monopolul în școli, în cimitire și… cam peste tot, iar asta pe bună dreptate. Într-un asemenea context trebuie să luptăm pentru principiul separării. Adeseori însă îi acuzăm pe ei, în timp ce tragem sforile pentru a obține aceleași favoruri.

Și încă ceva. Să nu ne mai isterizăm atât de tare când un politician sau altul grăiește bine de noi. Vă amintesc doar de toată agitația creată în jurul unor mesaje de-ale lui T. Corlățean….Vai ce bucurie! Ministru de externe a spus!!!!Uraaa! ne bagă în seamă ministru de externe! Să vezi că se și pocăiește mâine sau poimâine! Între timp omul și-a dezvăluit ”magnificul” interior. Faptul că suntem ahtiați după  complimentele unor astfel de oameni spune foarte multe despre valorile noastre. Mai bine zis, despre lipsa lor.