Am vândut Vinerea Mare. (la reducere!)

Când mă gândesc la black Friday, mă cuprinde, vorba lui Topârceanu, o tristețe iremediabilă. Nu, nu vreau să fac pe sfântul. Ne-am bucurat și noi de reduceri și, anul acesta,chiar am profitat de una: ne-am cumpărat o mașină de cafea cu pastile.

Am ajuns la Mall pe la două. Îmi ziceam că am și eu un avantaj ca pastor. Îmi aranjez programul cum vreau și ajung la magazine înainte să iasă ceilalți de la servici. Greșit!!! Magazinele pline, gata transpirate, produsele cu reducerile cele mai mari evaporate. Deja ne resemnasem la gândul că nici mașina noastră de cafea nu mai e și eram pregătiți să plecăm. Am întrebat totuși, așa într-o doară. Ni s-a adus ultima. (la doar câteva secunde după ce am cerut noi, a mai cerut un domn, dar a fost prea târziu.)

Am stat și m-am gândit la mulțimea agitată din magazine. Mulți oameni de azi sunt blazați, sătui de viață parcă. Nimic nu-i mai entuziasmează, cu greu îi mai faci să iasă din casă. Ca pastor mă întreb mereu cum aș putea/dacă aș putea să îi determin pe tineri să citească mai mult sau pe oameni, în general, să iasă din casă și să vină la închinare.  Uneori sarcina mi se pare imposibilă și descurajez. Black Friday ne descoperă însă ceva care motivează, care mișcă, entuziasmează, pasionează la intensitate maximă: electrocasnicele și alte device-uri electronice.

Ce ciudat și ce trist în același timp că plasticele de tot felul ne mișcă într-un fel în care cărțile sau credința nu o mai fac. Teamă îmi e că Orwell avea dreptate. Suntem dispuși să dăm și adevărul și cultura și credința pe un plastic care ne cântă, ne gâdilă, ne încălzește sau, în unele cazuri, chiar ne tâmpește cu totul. În urmă cu ceva ani, am citit despre tineri din China, dispuși să doneze organe pentru ultimul gadget de pe piață.

Am vândut cultura și credința și le-am dat, cum altfel, foarte ieftin. Cu o reducere pe care și black Friday o invidiază. Am dat Vinerea Mare și neagră pe un black Friday. Crucea de lemn, stropită cu sânge, pe una de plastic. Am răstignit din nou adevărul. Ce mai contează? Ideea e să ne simțim bine.

(Poate că am exagerat. Și la târgul de carte de la București a fost lume multă. Și totuși…ca să închei cu Arghezi)

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s