Cât de mari sunt Joia mare și Vinerea mare?

Atunci când evenimentele pe care le sărbătorim s-au petrecut, ele nu păreau în niciun fel mărețe. Singurii care s-au bucurat atunci au fost vrăjmașii Domnului nostru. Pentru cei care Îl iubeau, evenimentele din Joia și Vinerea Mare au apărut ca o mare tragedie și încă una ireversibilă.

Aceste zile ne pun înainte un învățător arestat pe nedrept și umilit în toate felurile: anchetat, scuipat, pălmuit, biciuit, ironizat și…țintuit pe o cruce, între doi tâlhari ordinari. Un sfârșit nu tocmai încărcat de triumf. Tot aceste zile ne pun înainte ceea ce este mai urât și detestabil în ființa umană: lașitatea ucenicilor, lepădarea lui Petru și dezgustătoarea trădare a lui Iuda, religia politizată a fariseilor, cruzimea romanilor, curiozitatea și nesăbuința bolnavă a mulțimilor, lipsa de verticalitate a lui Pilat. Lista ar putea continua, dar bilanțul este oricum tragic: învățătorul ucis, mama îndurerată, ucenicii ascunși, unul dintre ei torturat de conștiință, iar unul care își ia viața.

Au fost într-adevăr zile negre. Domnul nostru Însuși spune, atunci când este arestat, că ”acesta este ceasul și puterea întunericului.” Teribile cuvinte, teribilă luptă. Din perspectivă strict umană, zilele acestea nu sunt nicidecum mari. Pentru majoritatea oamenilor de atunci și de azi ele rămân o caricatură.  Și totuși, pentru noi sunt mari!

Sunt mari pentru că atunci și acolo se îndeplinea planul lui Dumnezeu. El era în controlul evenimentelor și înțelepciunea Sa era descoperită. Într-adevăr, modul de acțiune al lui Hristos nu părea înțelept și tocmai de aceea ucenicii doresc să Îl corecteze, în repetate rânduri, dar El merge nebunește înainte. Adesea Dumnezeu lucrează pe căi nebănuite, neînțelese de noi. Tocmai de aceea avem epistolele care să clarifice însemnătatea celor petrecute atunci și acolo. Hristos a murit! aduce a tragedie. Hristos a murit în locul meu! este cea mai mare binecuvântare posibilă. Crucea este cea mai clară manifestare a înțelepciunii divine.

Sunt mari pentru că lupta a fost câștigată. Câștigată prin ascultare și supunere față de voia Tatălui. Oare nu este până la urmă aceasta cea mai grea luptă dintre toate? Nu despre aceasta ne vorbește agonia din Ghetsimani? Hristos Singurul a fost în stare să ducă lupta până la capăt, fără niciun eșec. Adam a căzut și eu am căzut alături de el. Hristos a biruit și eu biruiesc alături de El.

Sunt mari pentru că sunt urmate de ziua de duminică, de lumina glorioasă a Învierii care limpezește totul, clarifică totul și este dătătoare de speranță. La fel ca în cazul cărților, trebuie să citești până la capăt ca să vezi dacă se termină cu bine sau nu. Situația se poate răsturna oricând. Învierea și Înălțarea sunt ultimul capitol. Dumnezeu este Cel care pune punct după ele. Hristos a fost ”pârga”, prototipul. Voi fi și eu înviat, voi fi și eu înălțat. Va împărți împărăția universului cu mine. Știm, gustăm deja biruința…dar nu pe deplin. Deja, dar nu încă! Trăim un fel de Joia Mare și Vinerea Mare prelungite, privind cu dor spre mijirea zorilor din ziua învierii. Până atunci să ne pocăim de triumfalisme, să ridicăm crucea și să o purtăm cu demnitate!

Țara Hațegului

Țara Hațegului

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Cât de mari sunt Joia mare și Vinerea mare?

  1. Pingback: Cât de mari sunt Joia mare și Vinerea mare? | Biserica Baptista BETANIA Timisoara

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s