Ce ușor e să vorbești despre cruce…
dar ce greu este să simți cum nodurile și cioturile ascuțite, necizelate îți pătrund în carne și te fac să sângerezi. Uneori și în afară, de multe ori doar în lăuntru.
Ce ușor e să vorbești despre cruce…
dar ce rău este când trebuie s-o prinzi cu amândouă mâinile sau când amândouă mâinile sunt țintuite pe ea ca ale Mântuitorului. Și nu poți să te aperi de muștele care se așază pe fața asudată și nici să iei un pahar cu apă….ca să nu scapi crucea.
Ce ușor e să vorbești despre cruce….
dar ce grea este crucea. Ești încredințat că în clipa următoare o scapi pe jos și te prăvălești peste ea sau ea peste tine? Dar, cumva, de undeva, în mod tainic vin puteri, iar pașii împleticiți, se transformă în kilometri împleticiți.
Ce ușor e să vorbești despre cruce, să o pui la gât, să o legi de oglinda mașinii, să o fixezi în spatele amvonului, uitând că Mântuitorul te cheamă să o porți pe spatele tău.
Valentin Făt 
Pingback: Ce ușor e să vorbești despre cruce… | Biserica Baptista BETANIA Timisoara