moș Crăciun și prietenii săi/ wishful thinking/ creștinism. Vreo legătură?

Îmi cer scuze că îl aduc în discuție pe Moș Crăciun în mijlocul verii. Probabil am fost inspirat de zilele acestea ceva mai răcoroase. Cred că vă amintiți de video-ul cu acest titlu, postat pe Youtube…de acel domn oarecum distras care începe să-și citească poezia Moș Crăciun și prietenii săi într-un moment neoportun. Cred că în curând va deveni limpede de ce am ales un astfel de titlu pentru articol. Spre finalul secolului 19 a început să prindă tot mai mult contur o teorie denumită în limba engleză wishful thinking. În esență, această teorie susține că Dumnezeu nu există, credința creștină nu este adevărată, dar că oamenii și-ar dori să fie. Credința nu are deci o bază reală, nu este fundamentată pe argumente și dovezi, ci este doar o proiecție a dorințelor noastre. De pildă, oamenii și-ar dori să nu fi apărut la întâmplare, ci să fie creați de o ființă iubitoare care să ofere sens vieților lor. Astfel l-au proiectat pe Dumnezeu, ca pe un fel de tată ceresc. O ”cârjă” care să îi ajute să facă față unei vieți mizerabile. Acum însă, ne spune teoria, am ajuns la acel grad de maturitate ce ne permite să înțelegem că o astfel de ființă nu există, că de fapt nu Dumnezeu este creatorul nostru, ci noi suntem creatorii Săi. La fel ca pruncii, am ajuns la acea etapă în care trebuie să ni se spună că Moș Crăciun nu există și, oricât de tare ne-ar plăcea ideea, trebuie să o punem  de pe acum deoparte, pentru că altfel riscăm să alunecăm în penibil. Cei care se încăpățânează să creadă în continuare în Dumnezeu și în adevărurile credinței creștine sunt percepuți ca niște copii retardați, care au 20-30 de ani, dar se încăpățânează să creadă în Moș Crăciun. Dumnezeul creștin și credincioșii sunt Moș Crăciun și prietenii săi! Câteva observații se impun aici:

Wishful thinking aplicat la credința creștină nu constituie o dovadă, un argument, ci este doar o presupunere. Cercetarea argumentelor va confirma sau infirma teoria. Țin să subliniez acest aspect pentru că foarte mulți tratează teoria ca un adevăr dat, fundamental, ce nu mai trebuie argumentat, ci acceptat.

Mai mult, această teorie se poate foarte ușor întoarce tocmai împotriva celor ce o folosesc pentru a demola creștinismul. Dacă ei spun, ”creștinismul nu este adevărat, dar vă doriți voi să fie,” nu văd de ce nu ar putea fi adevărat și reversul. Astfel s-ar putea replica: ”creștinismul este de fapt adevărat, dar vă doriți voi să nu fie.” Cu alte cuvinte, oamenilor nu le place ideea unui Dumnezeu care creează și stăpânește, care ne cere să ne conformăm unor standarde și care ne va cere socoteală în ziua judecății. Evanghelistul Ioan spune că (parafrazez) deși lumina a venit în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul, pentru că faptele lor erau rele. Mai pe șleau: pentru că lumina le încurca viața, oamenii au ales să o respingă. Putem deci spune că și negarea lui Dumnezeu și a credinței creștine poate fi considerată, la fel de bine, tot un soi de wishful thinking, dar sub formă negativă. Cred că este ridicol că aceeași oameni care îi acuză pe creștini că nu știu să se bucure de viață, că trăiesc striviți de poruncile divine, mereu reprimându-și dorințele,  îi acuză, în același timp, că și-au proiectat singuri o religie conform propriilor dorințe. (La fel ca cei care spun că se contrazic evangheliile, iar peste cinci minute că acestea au fost ticluite de conciliile bisericești să se potrivească.) Ori e una ori e alta!

O ultimă observație. Teoria aceasta câștigă foarte mult teren pentru că, ni se spune, oamenii L-au creat pe Dumnezeu și credința în vremuri în care se cunoșteau prea puține, în care erau reduși. Vremuri în care predomina magia. (în mintea multora, magia și credința de orice fel sunt totuna!) Acum însă ne-am destupat la minte, iar știința are puterea de a explica aproape totul. Îndemnul este deci…renunțați la Moș Crăciun! Tocmai de aceea este important de menționat că și în vremurile de demult, oamenii au ales să respingă mesajul creștin. Când apostolul Pavel predică în Atena, în urmă cu vreo 2000 de ani, totul e bine și frumos până se ajunge la cuvântul Înviere. În momentul în care apostolul îl rostește, adunarea izbucnește în râs și cuvinte de batjocură se fac auzite. La fel saducheii, una din grupările iudaismului: nu credeau nici în înviere, nici în îngeri, nici în duh și li se păreau ridicole. Ei, uite că teoria ”ei atunci credeau pentru că nu știința…noi nu credem azi pentru că știința…” nu este o teorie chiar atât de solidă.

Multe ar mai fi de spus. Până atunci, vă asigur doar că Moș Crăciun și prietenii săi nu au nimic de-a face cu creștinismul. Și totuși, într-un fel au: dacă nu ar fi Hristos și creștinismul, nu am avea nici Crăciun, nici altă sărbătoare. I-am avea doar pe Singer și pe Dawkins care îndeamnă fără rușine să măcelărim copiii după plăcere. Recunosc că am exagerat. Singer spune că până la 3 ani. Un fel de irozi ai vremurilor noastre? Bine spunea Solomon că nu e nimic nou sub soare.

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s