La o săptămână după hotărârea curții supreme. Înotând printre reacții

Reacțiile privitoare la decizia curții supreme a SUA de acum o săptămână au fost nenumărate. Era și normal să asistăm la reacții multiple și puternice după o astfel de hotărâre, luată la un asemenea nivel. Au fost bine venite luările de poziție ale unor cunoscuți lideri: pastori, oameni politici, predicatori, teologi, scriitori etc. De asemenea, m-am bucurat să văd anumite articole de analiză, articole care au adus lumină asupra situației, care au formulat posibile atitudini. În același timp, socotesc că îndemnurile la rugăciune sunt oricând bine venite. Chiar trebuie să ne rugăm mai mult.

Pe de altă parte, au fost și de data aceasta, nu puțini, aceia care au ales să se învăluie în ridicol. Sunt câteva întrebări cu care am rămas:

Chiar era musai ca biserica X, din urbea Y să formuleze și să emită cu multă emfază un comunicat ”oficial” în care să își exprime poziția cu privire la decizia curții supreme? E de așteptat, obligatoriu chiar, să alcătuiască astfel de comunicate oficiale un mega-church american, o mare universitate, adică instituții formatoare de opinie. În schimb, nu cred că era necesar să recurgă la un asemenea gest ”toată” bisericuța românească de pe te miri unde. Dar, cuprinși de importanța poziției, marii șefi de trib s-au umflat cât au putut dânșii în pene, precum cocoșul de pe roaba din curtea socrilor, și au comunicat. Oficial. E perfect legitim și legal să îți exprimi poziția în astfel de momente, dar nu e indicat să întocmești comunicate și poziții oficiale. Dacă lumea moare că n-ai venit cu comunicatul oficial, ți-l va solicita, tot pe căi oficiale. Dacă îl emiți când nu e nevoie și nu ți-l cere nimeni, se cheamă că vrei să te bagi în seamă. Na, că m-am mai răcorit un pic! Dar mai am întrebări:

De ce trebuie legată această hotărâre de ”escatoane”, de apocalipse? De  ce după ce ai citit despre hotărârea adoptată de curtea supremă vineri, anunți că sfârșitul vine cel târziu duminică seara? Într-adevăr, luare unei asemenea hotărâri, la un asemenea nivel, indică o degradare a societății, dar nu în mod necesar și apariția imediată a sfârșitului. Mă încăpățânez să cred că acea clipă este o taină. Cel puțin, așa a spus chiar Cel în cauză. Isteriile apocaliptice, atât cea din contextul de acum, cât și altele asemănătoare ei, nu sunt semnul că oamenii în cauză sunt pregătiți, ci, mai degrabă, sunt semne ale unei spiritualități infantile, care nu se hrănește cu Cuvânt tare, ci cu laptele poveștilor lahayste. (vezi Tim LaHaye.)

Încă o întrebare. Am putea face ceva să ne audă și ceilalți? Îmi este teamă că prea ne plângem, ne lamentăm, ne aprobăm, ne încurajăm, dar totul se consumă între noi creștinii. (Fac referire în mod deosebit la spectrul evanghelic.) Cred că e o provocare la care ar trebui să medităm cu toată seriozitatea: ce e de făcut să ne ia și pe noi cineva în serios? (Cu siguranță NU să ”croșetăm” comunicate ”oficiale.”)

O ultimă întrebare: de ce nu plângem? În cele din urmă asistăm la împietrirea unei societăți. Asta înseamnă despărțire de El aici și despărțire veșnică de El dincolo. Atunci când Hristos a constatat împietrirea definitivă a Ierusalimului de atunci, a plâns. Unele reacții au fost îmbibate cu lacrimi, sincere cred. Dar poate că prea puține. Mult

Țara Hațegului

Singura speranță e Evanghelia. Vestea bună că Isus a venit, a murit, a înviat și se întoarce!

mai mult am simțit dispreț, mânie, sentimente de falsă siguranță, panică, agitație escatologică nemotivată. Într-adevăr Hristos S-a mâniat, dar a și plâns. Și a iubit până la capăt. Situația e complexă. Nu e ușor să creionezi atitudinea potrivită. Un lucru totuși îl știu sigur: unica speranță a acestei lumi este Evanghelia. Vestea bună că Isus a venit, a murit, a înviat și se întoarce. Acolo e puterea lui Dumnezeu. Dacă vrem să facem ceva bun pentru lumea noastră, într-acolo trebuie să ne canalizăm eforturile.

 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la La o săptămână după hotărârea curții supreme. Înotând printre reacții

  1. Pingback: Valentin Făt: La o săptămână după hotărârea curții supreme. Înotând printre reacții | Romania Evanghelica

  2. Se văd lecturile din Hanegraaf 🙂 (asta apropo de obsesia escatologică).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s