Jurnal de vacanță (Țara Hațegului) (1)

Nu i-aș spune concediu, termenul fiind mai degrabă asociat cu Grecia, Veneția, Spania (Egiptul și Tunisia au părăsit în mod dramatic scena!), plajă, all you can eat și altele asemănătoare. Este vacanță pentru că se aseamănă tare bine cu ceea ce trăiam în copilărie. Imediat după 15 iunie, fără nicio zăbavă, eram debarcați la țară, la bunici, de unde eram ”ridicați” la o dată cât mai aproape de 15 septembrie. De câțiva ani de zile ne petrecem cea mai consistentă parte a vacanței tot la țară, la socri, într-un sat de lângă Hațeg, la vreo 15 km de poalele Retezatului. Ei pleacă la băi, noi rămânem la munte și…cu gospodăria.

Trebuie să recunosc că locul este deosebit. În linii mari, respectă tiparul Țării Hațegului. Astfel, avem curtea; apoi ocolul vitelor (spațiul animalelor), grădina și ograda (ograda este un fel de livadă în care nu se cultivă alte plante, ci doar se cosește.) La capătul acesteia din urmă, curge un râu de munte. Cu toată mândria mea de timișorean, care locuiește de fapt în afara orașului, trebuie să recunosc că aici este alt aer, mai tare, mai proaspăt. Și aici zilele de vară pot fi infernale, dar întotdeauna noaptea se răcorește, iar zidurile casei se răcesc, ceea ce face ca temperatura să fie foarte plăcută. Dacă nu sunt nori, cum e azi, din ogradă (adică livadă) se vede Retezatul. Practic, în orice parte te întorci, vezi munți, că doară e Țara Hațegului.

Dacă te apropii mai tare însă, ai să vezi/miroși/simți o mie de alte lucruri. Vei vedea mulțimea de flori din curte. (Mulțimea lor, atât a celor din grădină, dar și a ghivecelor) mă înspăimântă, așa că nu mi-am luat niciun angajament în ce le privește. Eu le mângăi cu privirea, G. le udă. Apoi se vede cuptorul de pâine din ocolul vitelor (iată o intersectare nefericită a activității umane cu cea a necuvântătoarelor….Oricum, se lucrează la temperaturi mari ce mistuie orice fel de virus.) În general, peste tot se observă o mixtură de lucruri vechi și noi: un cojoc mare de oaie, lângă o geacă impermeabilă, negru cu verde puternic. Un troc trainic de lemn, lângă un lighean roșu de plastic, deja ciobit. Teamă îmi este că va trona ligheanul roșu alături de celelalte obiecte de plastic, deși mor mult mai repede, iar locurile de îngropare sunt tot mai puține. Oricum, cui îi mai pasă de trăinicie…

Privind la plante, găsesc că este încântător să te duci și să îți culegi în fiecare dimineață ce îți trebuie. Să cauți prin iarba deja crescută mare, și să dai de vreun dovlecel. Să mai iei și un cățel de usturoi, două ouă proaspete pe cuibar, făină din găbănaș (Găbănașul e un fel de ladă mare. WordPress-ul nu cunoaște cuvântul și îmi zice că e greșit. Surpriză!) și să faci niște chifteluțe…Este o satisfacție care trebuie trăită. La fel de încântat am fost și de mentă. Am amestecat-o cu miere și lămâie. (lămâia a fost de la Billa, satul românesc are și limitări. La fel și blenderul a fost din plastic. Probabil cel din lemn, moștenit de la strămoși s-a deteriorat.)

Fundalul sonor îl asigură, în cea mai mare parte, găinile. Nu doar fundalul sonor, dar și show-ul. Înainte de toate, pentru că sunt trei cocoși…(to be continued)

(Notă: pozele nu sunt de acum și nici nu sunt făcute toate vara. Sunt niște poze care au mai fost postate. Cred că e mai bine să nu dau chiar tot din casă, mai ales sub formă de imagini.)104_7747 104_7746 Bărăşti (în spatele grădinii)104_7755

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s