Jurnal de vacanță (Țara Hațegului) (2)

Da, după cum că spuneam, trei cocoși sunt prea mulți pentru gospodăria noastră. De departe, unul e șeful. E cel mai mare și mai colorat. Oricum, semnul cel mai clar aș șefiei este cohorta de găini care îl înconjoară non stop (un veritabil Solomon al ocolului). Celălalt este ceva mai mic și nu are decât câteva admiratoare. Al treilea stă toată ziua singur, singurel. Fără exagerări. Te apucă mila când îl vezi. Nu are pretenții la tron, dar tot este perceput ca un potențial pericol de ceilalți doi. Am asistat la câteva tentative eșuate de a se apropia de comunitate, tentative ucise în fașă. Chiar dacă nu este colorat, al treilea este cel mai frumos. Este un soi mai deosebit, pare mai sensibil dar, of…, găinile tot fără discernământ.

La porcușori lucrurile sunt mai clare. Un el și o ea, Gogu și Goguța. Personajele se schimbă de la an la an, numele rămân aceleași. Pe la cinci și un pic, când îmi fac apariția, încă sforăie. De cele mai multe ori nici nu se trezesc, deși nici eu nici vacile nu ne sfiim să povestim cu voce tare. Cred că vizionarea lor ar fi o eficientă cură de slăbire. E bună carnea de porc? Cum să nu! Să vedeți însă cum e produsă. Nu se pune problema: le cureți, faci ordine. Când natura însă e porcoasă (porcină?), iar jegul e mediul în care te-ai scăldat toată viața…Au câte gânduri și imagini îmi trec prin minte! Să-l vezi pe Gogu cum soarbe la lături din vălău, după care decide că e prea cald afară și…se aruncă acolo cu totul, pe burtă, după care își continuă activitatea. V-am zis-o pe cea mai cuminte! Și nu care cumva să vă iluzionați că porcușorii dezasamblați de pe rafturile magazinelor sunt mai lorzi. Dimpotrivă, suspiciunile mele bat în altă direcție. Ce să-i faci? Îi studiez de atâta amar de vreme, dar au rămas leguma preferată. Fumul de grătar scoate orice miros neplăcut.

Cu vacile e altă treabă însă. Vaca e un animal curat, exceptând uneori partea dorsală. (Oricum vaca e lungă și până ajungi de la un capăt la altul…)Oricum, nu mănâncă decât kosher. Adulmecă totul, adulmecă și persoana care se apropie de ele, adulmecă mâncarea ca să se asigure că e îngăduită. Un fel de ”farisei” ai gospodăriei. (porcii nu adulmecă decât mâncarea) Dacă mâncarea sau persoana nu corespund, își vor folosi toate mijloacele posibile pentru a se delimita de entitatea respectivă: înțeapă cu coarnele, lovesc cu piciorul, lovesc cu coada. Asemănările  cu categoria sus-numită continuă.

Pisici, câini…nu vă mai răpesc timpul. Trăiesc pe spatele celorlalți și nu se fac utili comunității. ”Elemente dușmănoase.” Totuși, o mențiune la pisici. O

Cocoșelul respins

Cocoșelul respins

Șefu

Șefu

face și Steinhardt în Jurnalul fericirii, când spune că pisica e animal drăcesc. Îi place să își chinuie prada înainte de a o căpăci total. O plăcere malefică. De regulă, animalul se aruncă pe pradă și hap! Mâța alege să își umilească și să își tortureze victima, fără vreo utilitate, se pare. Cine știe? Poate că până la urmă ne tragem din animale. Dar nu din maimuțe, din mâțe…

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s