”Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului…”

Îmi stăruie în minte cuvintele lui Iacov din Genesa 35:3, unde patriarhul își anunță familia că trebuie să se pregătească pentru închinare:  ”să ne sculăm și să ne suim la Betel, căci acolo voi ridica un altar Dumnezeului care m-a ascultat în ziua necazului meu.” Interesant mod de a-ți identifica Dumnezeul. Nu cu momentele de glorie, nu cu zilele senine, nu cu vârful, ci cu valea, nu cu ziua reușitelor de tot felul, ci cu ziua necazului.

Nu știi niciodată când vine…Pe Iov îl lovește pe nepregătite: fii și fiicele petreceau, boii arau, părea o zi ca toate celelalte, când veștile rele încep să curgă și să se succeadă cu o repeziciune amețitoare: ”Pe când vorbea el încă…a venit un altul.” Ziua necazului te va lua pe nepregătite pe tine, dar nu și pe Dumnezeul tău.

Mai mult decât atât, Dumnezeu te va asculta într-o astfel de zi. Iacov nu vorbește despre Dumnezeul care l-a izbăvit în ziua necazului, ci care l-a ascultat. Atunci când Dumnezeu ascultă, în cele mai multe situații, El nu alege să îndepărteze sursa necazului, ci să ne dea putere pentru fiecare etapă a drumului. Uneori cu mare zgârcenie…doar atât cât să te târăști încă o bucată de drum.

Am senzația că Iacov vorbește la trecut despre ziua necazului. Oare știa  cât de aproape de el este ziua necazului? Că aceasta este departe de a se fi consumat? Același capitol ne vorbește despre moartea soției. Despre fiul cel întâi născut care se culcă cu țiitoarea lui. Următoarele, despre pierderea lui Iosif și plecarea lui Iuda. Să ne mai mirăm că atunci când stă în fața lui faraon, Iacov îi spune ”zilele anilor vieții mele au fost…rele?” Cu siguranță că au fost rele, dar…textul ne spune totuși și ne-o spune apăsat: ”Iacov a binecuvântat pe Faraon.”

Cumplită zi ziua necazului. Imprevizibilă și interminabilă. Singura nădejde este că Dumnezeu se apleacă mai tare înspre noi și ne ascultă. Oare ce poți să faci fără Dumnezeu într-o astfel de zi? Se întâmplă totuși de multe ori că refuzăm să îi dăm ascultare lui Dumnezeu în ziua fericirii, ca să ne supărăm mai apoi teribil că nu ne ascultă în ziua necazului. Greu mai ne este să înțelegem că Dumnezeul nostru nu este chelnerul la care să pocnesc din degete când am nevoie, pentru ca mai apoi să îi fac semn discret să se retragă.

Asta nu înseamnă că Dumnezeu va fi surd în ziua necazului. El însuși spune ”Cheamă-mă în ziua necazului.”  El vine, dar ar fi bine să înțelegem că ziua fericirii  e mai fericită cu El, iar ziua necazului e suportabilă.

Old Man Suffering (Vincent van Gogh)

Old Man Suffering (Vincent van Gogh)

 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s