Plăcerea bolnavă a demolatorului

Din nou am dat săptămâna aceasta de un articol negativist. Teribil de negativist. Este scris de un evanghelic, pentru evanghelici. Citindu-l, am avut senzația că totul s-a dărâmat, iar dacă a mai rămas ceva pe picioare, se va prăbuși mâine sau cel târziu până pe Paște. Trebuie să recunosc că unele dintre problemele semnalate acolo sunt cât se poate de serioase și că trebuie grabnic diagnosticate și operate. Acest articol, de un crud realism, mi-a trezit însă în minte câteva gânduri:

Vorbim doar despre aspectele negative, despre lucrurile rele care se petrec în mijlocul nostru. Trebuie să recunosc că adeseori înclinația aceasta o regăsesc cu prisosință și la mine, dar caut să mă tratez. Privesc în mediul evanghelic și văd mulți oameni de înaltă ținută, ascult nenumărate mesaje/predici/conferințe de calitate, găsesc cărți consistente, văd evenimente reușite, biserici dinamice. Privesc la nivelul bisericii locale și văd tineri care iau în serios rugăciunea și vor să înțeleagă mai clar Scripturile; părinți extrem de preocupați de sănătatea spirituală a familiilor lor; frați și surori în vârstă pe care viața i-a înțelepțit și care împart, cu mult tact și…înțelepciune, cu noi cei mai tineri; oameni care au și care dăruiesc în taină, fără să știe nimeni de gestul lor. Da, în mijlocul nostru se întâmplă multe lucruri bune și cred că ar fi un act de normalitate să vorbim ceva mai mult despre ele. Știu că rolul profetului este conteste, să confrunte, să scoată la iveală ”bubele.” Observ la acest punct două probleme: (1) din discursul nostru lipsește, aproape în totalitate, nota de speranță. (2) tindem să ne transformăm într-o armată de profeți care se contestă unul pe celălalt.

A doua observație pe care aș dori să o fac este că e mult mai ușor să demolezi, decât să zidești. Necazul pe care îl sesizez este, revenind la ceea ce spuneam mai sus, că armata demolatorilor își înmulțește rândurile pe zi ce trece, în timp ce zidarii se împuținează. De abia apucă să mai pună vreo două-trei cărămizi că demolatori își vântură din nou ciocanele. Sunt pe deplin conștient că e mult mai ușor să dărâmi. E mult mai ușor să critici o predică decât să faci una. Să critici un cor decât să îl pregătești sau să îl dirijezi. Să denigrezi caracterul altuia decât să îl cioplești pe al tău. Să nu uităm că diavolul este cel ce nu creează, dar pervertește lucrurile bune făcute de Dumnezeu. La fel fac și ateii care batjocoresc credința creștină, în general fără a înțelege nici măcar chestiunile de bază, dar după ce au înlăturat-o nu au nimic altceva cu care să o înlocuiască. Un al doilea gest de normalitate deci, ar fi să căutăm să ne angajăm în mai multe demersuri pozitive și să le încurajăm pe cele care sunt deja în derulare. Înainte de a pune mâna pe ciocan, să ne întrebăm dacă știm să ținem mistria.

O a treia observație este că demolarea, sublinierea aspectelor negative, ne creează o vie plăcere. Probabil că aspectul acesta e cel care mă alarmează cel mai tare. Există o plăcere a demolării, a lovirii cu ciocanul și barosul. Ne încearcă o satisfacție indescriptibilă atunci când vedem bucăți mari de tencuială, de zid chiar, căzând la pământ și ridicând un nor consistent de praf în atmosferă. E plăcerea de a biciui. Plăcerea cu care din alte vremuri savurau o execuție publică. Noi nu o mai facem în piața orașului, ci în cea virtuală. Se discută cu vie plăcere orice caz nou apărut de posibilă imoralitate sau rătăcire. Că, na, e plăcută denigrarea unei lucrări, dar nimic nu se compară cu demolarea omului, desfacerea sa publică, bucată cu bucată. Oameni pe care nu i-a întrebat nimeni și pe care nu îi privește în mod direct se iau la trântă cu conduceri de culte, cu comitete, cu comunități, cu biserici. Citează articole și litere din statut. Se plâng că după ce au aflat și ei de pe FB sau vreun tabloid evanghelic despre situație, nu le dă conducerea mai multe detalii, așa că le solicită zgomotos. Tot  (drept/strâmb-credinciosul întocmește scrisori deschise pe care nu i le-a solicitat nimeni. Toate aceste acțiuni sunt scăldate în cea mai vie plăcere. Nicio zi la un spa de 4 stele nu ar fi mai relaxant, mai dătător de bine. Faptul că demolăm lucrări, oameni, biserici vorbește adeseori mai mult despre noi decât despre obiectul criticilor noastre. Aceasta arată mai întâi prezența păcatului fundamental: mândria. Cei care acuză cu plăcere o fac convinși că se situează pe o poziție net superioară. În al doilea rând, arată lipsa oricărei forme de iubire, de compasiune. Da, profetul prevestea că vor veni străini și vor face țara una cu pământul, dar o făcea cu lacrimi, nu cu atitudinea de genul: ”v-am spus eu…așa vă trebuie…las că vedeți voi.” Înțelepți am fi dacă ne-am mai și verifica înainte de a ridica uneltele de dărâmat. Să ne întrebăm dacă o facem cu durerea omului căruia îi pasă sau cu atitudinea omului căruia îi place. Să ne întrebăm dacă avem cu ce înlocui ceea ce suntem pe punctul de a nărui. Să ne întrebăm dacă ne place vreo zidire sau ne vine, instinctiv, să le dărâmăm pe toate. După ce ne interogăm puțintel, s-ar putea să punem ciocanul jos și să căutăm mistria. Repet: uneori acțiunile dărâmătorilor spun mai multe despre calitatea îndoielnică a inimii lor, decât a zidurilor pe care le dau jos cu o veselie inconștientă.

Timpul e scurt. Cu ajutorul Celui de Sus, mă rog să fiu în stare să las în urma mea mai mult decât praful demolării. Să rămână măcar o bucată de zid în picioare, în ziua când Marele Critic Însuși se va coborî și va testa zidirea.

4649099

 

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Plăcerea bolnavă a demolatorului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s