Toată lumea știe fotbal, face politică și…biserică. Despre comentatorii bisericești

Știm prea bine că există comentatori ai meciurilor de fotbal sau comentatori ai vieții politice. Nenumărați. Că, vorba aia, la fotbal și la politică se pricep”e” toți. Adeseori trece însă neobservat, cel de-al treilea comentator, comentatorul bisericesc sau de biserică. Mă gândeam să îi spun comentatorul eclesial, dar îmi dau seama că nu aspiră dumnealui la un nume atât de sofisticat. În general se consideră un om simplu. Dacă nu îl cunoașteți încă, ceea ce, sincer, e destul de îndoielnic,  iată câteva lucruri de bază privitoare la acest vajnic activist:

  1. Locul predilect de activitate este curtea sau holul bisericii, iar timpul preferat este cel de după slujbă. Va sta în sanctuar doar cât este nevoie pentru a culege informații, materie primă pentru comentat. (sau dacă trimite soția după el. În acest caz, comentatorul nostru va trebui să aștepte înnourat timpul de după slujbă!) Înlăuntru, la ora de rugăciune de pildă, stau cei neînsemnați, cei slabi. Deciziile mari, chestiunile importante, de viață sau de moarte, se desfășoară acolo unde este el. Comentarea unui meci de fotbal este însoțită adeseori de elemente de lux, cum ar fi semințele, comentatorul bisericesc însă este nevoit să se lipsească de acest element. El tot ce comentează, comentează în mod altruist. În paranteză fie spus, plăcerea de a comenta pe marginea bisericii, compensează multele privațiuni.
  2. Comentatorul bisericesc nu funcționează la parametri optimi decât în grup. Comentatorul bisericesc nu are niciodată curaj să acționeze de unul singur, motiv pentru care evită confruntarea directă. Grupul însă nu trebuie să fie nici prea mare, nici prea mic. Dacă e prea mic, se vede prea neînsemnat. Dacă e mare, tot prea neînsemnat se vede: chestiunile pe care le discută el sunt prea însemnate ca să le afle oricine.
  3. Comentatorul bisericesc emite întotdeauna comentarii ce țin de domeniul privatului. Ce trebuie să rămână tainice. Cei ce comentează meciuri de fotbal o fac întotdeauna zgomotos, voluptos, gesticulând, să-i audă și să-i vadă toată lumea. Comentatorul bisericesc vorbește întotdeauna în șoaptă, ba chiar trebuie să se și întrerupă când cine știe ce frate mai întârziat trece pe lângă grupul lui. Dacă până atunci discuția era încinsă, se așterne o tăcere de mormânt până când nevinovatul intrus se retrage. Din respect, comentatorul așteaptă câteva clipe, iar apoi reia discuția de unde a lăsat-o, cu o precizie matematică!
  4. Comentatorul bisericesc nu are o viață spirituală profundă. Genunchii și Biblia nu îi sunt uzate. Oricum, viața spirituală se practică în taină. Nu spune asta și Matei 6? Dacă îndrăznești să îi spui că te miră cum de nu e interesat de rugăciune sau cuvânt, îți explică pe loc că nici rugăciunea, nici cuvântul nu sunt ce ar trebui să fie la noi în biserică. Că dacă ar fi, el ar fi cel mai înfocat închinător. Îți mai spune ba că e sec totul, ba că cel din față nu e pregătit. Cunoștințele biblice și teologice sunte întotdeauna de suprafață, dar suficient cât să poată comenta pe marginea lor. Îți identifică toate ”ereziile”, dar nu a citit în viața lui un volum de teologie sistematică. Îți indică erorile exegetice, dar paginile Bibliei lui sunt lipite, iar lecturile teoleogice se mărginesc la anunțurile cu botezuri de prin publicațiile creștine.
  5. Comentatorul bisericesc este expert la identificarea greșelilor. Câteodată mai are și soluții, dar nu prea des. Oricum, atât greșelile, cât și soluțiile sunt strâns legate de anumiți oameni. Soluția este, invariabil, înlocuirea omului. ”Nu,” îți va explica, ”n-are rost să îi spui, să stai de vorbă…oricum nu te ascultă, oricum nu poate, oricum nu vrea.” În cazul în care comentatorii ajung la schimbarea dorită, vor sta câteva clipe în expectativă, după care vor relua asaltul, cu mai mare râvnă. Comentatorul evită, cu orice preț, confruntarea directă. Există un singur loc unde are curajul să o facă, dacă se adună suficient de mulți comentatori care să îl susțină de pe margini: adunarea generală! Nu va avea însă curajul să îți spună direct, față către față, ”necazul” lui. Preferă să nu se implice prea ”adânc” în lucrare și refuză orice poziție de conducere, adică orice postură care i-ar oferi posibilitatea să demonstreze viabilitatea ”soluțiilor” pe care le propune atât de înfocat. Preferă să poată da invariabilul verdict: ”Eu le-am spus, dar…”Lipsa de implicare îi oferă, necontenit, privilegiul de a evalua lucrările altora, fără ca aceștia să îl poată trage la socoteală. Oricum, slujba lui de comentator și-o împlinește credincios.
  6. Comentatorul bisericesc se amăgește. Este convins și caută să îi convingă și pe alții că el face totul pentru binele bisericii, când, de fapt, nu prea îi pasă. Dovada este pasiunea și plăcerea cu care îți profețește căderea iminentă a bisericii. Dacă i-ar păsa…nu i-ar plăcea chiar atât de tare.
  7. Poziția de comentator bisericesc este, cu rare excepții, pe viață. Se schimbă conducerea, se schimbă viziunea, se schimbă problemele și provocările…nicio problemă. Comentatorul se adaptează la orice sistem și își îndeplinește slujba cu cea mai mare credincioșie. Doar anii înaintați aduc anumite perturbări. Genunchii slăbănogiți nu mai rezistă la atâta stat pe hol și prin curți, urechile nu mai captează atât de bine șoaptele…Oricum, comentatorii au întotdeauna ucenici. Tinerei care adulmecă importanța capitală a lucrurilor puse la cale în acel grup și care vor fi mai mult decât recunoscători că au fost acceptați. Mai mult, comentatorul e consecvent: persoanele de ordine mai întârzie, coriștii lipsesc, învățătorii de la copii nu sunt la grupă. Spre deosebire de toți ceilalți, comentatorii sunt întotdeauna la datorie. Dacă nu sunt, își trimit înlocuitori. Oricum, se documentează temeinic și nu rămân niciodată cu temele nefăcute.

O, și câte ar mai fi de spus, dar mă opresc aici. Aș putea să mai vorbesc despre performanțele lor: cum au schimbat păstori, comitete, cum au distrus reputația și sănătatea, pacea și familiile atâtor oameni. Cum i-au bulversat pe unii ce erau la început de cale și care nu și-au mai revenit niciodată…Comentatorii comentează, spun vorbe multe, iar Dumnezeu pare că tace și nu aude. Spune însă Psalmul 50, ”iată cei ai făcut și eu am tăcut. Ți-ai închipuit că sunt ca tine, dar ți voi pune totul în față…”Teribil va fi momentul acela când comentatorul va da socoteală.

Că e nevoie de oameni care să critice lucrarea, viziunea, conducerea, strategia este clar ca lumina zilei. Că sunt păstori, conduceri de biserici, oameni implicați în lucrare ce trebuie corectați, ce dau dovadă de un caracter îndoielnic și trebuie mustrați sau înlocuiți chiar, e la fel de clar. Asta însă nu trebuie să o facă niciodată comentatorii, ci oamenii cu discernământ spiritual și cu dorința de jertfă. Oamenii care Îl iubesc pe Hristos și lucrarea Sa. Fericită este biserica unde aceștia de pe urmă predomină. Fericită este biserica unde comentatorii sunt identificați ca atare și unde impactul comentariilor lor nu depășește nici curtea, nici holul bisericii.

man-gossip

(sursă foto: aici)

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s