Bucuria de a pierde timpul: despre arta trăirii cu tihnă

Probabil că titlul i-a făcut pe unii să încrunte din sprâncene…îmi pare rău, dar nu îmi retrag cuvintele. Cred că avem nevoie de câte o zi în care să mai și pierdem timpul.

Tot timpul avem în fața ochilor target-uri, agende, calendare…întreaga viață se reduce la o listă cu activități care sunt bifate sau care trebuiesc bifate cât de curând. Obositoare viață, chinuitoare! Pentru cei care încă nu au aflat, îmi pare rău că trebuie să v-o spun: lista nu se termina niciodată. Biciul lui Faraon e lung, rezistent și mâna lui nu obosește. Obosim noi în schimb și ne vlăguim.

Să dau un exemplu mai concret. Vine sfârșitul de săptămână! (sau weekend-ul cum i se spune mai nou!). Cine nu se bucură? Prima chestiune pe care o facem este să îi anunțăm și prietenii noștri de FB, postând o maimuță, câine sau altă vietate zâmbitoare care spune că e vineri. Apoi facem planuri: să facem curat, să facem mâncare, să ieșim cu copiii la grădina zoologică, să participăm la o conferință, să facem cumpărături, să mai meșterim ceva pe la casă, să ieșim în oraș, să ieșim cu băieții la ceva sport/ fetele la ceva povești, să plantăm cu copiii un copac, să facem o vizită la părinți, să facem și grătare, să ne uităm la un film,  să ne plimbăm și prin mall. De regulă planificăm și să ne trezim devreme duminică dimineața și să mergem liniștiți la adunare. Bineînțeles că am exagerat. dar cred că prea repede uităm că zilele de sfârșit/început de săptămână au și ele tot 24 de ore, la fel ca celelalte.

Da, sunt de acord, trebuie să planificăm. Și totuși, din când în când, e nevoie de câte o zi/jumătate de zi neplanificată. Să nu-ți impui o oră de trezit. Să stai liniștit la masa de dimineață (se face de prânz?) și, dacă doresc pruncii, să te joci cu ei fără să intri în fibrilații că sunt farfurii nespălate. Dacă  mergi cu mașina, să nu gonești nebunește pentru a ajunge la destinație. Dimpotrivă, dacă vezi un drum în stânga sau dreapta care ți se pare interesant, ieși, respiră aer adânc, bucură-te de peisaj. Dacă ai mâncat bine sâmbăta la amiaz, din nou, nu te grăbi. (Eu unul, mă retrag într-o cameră răcoroasă unde nu mai aud decât câte-o muscă bâzâind, de preferință afară, și trag un pui zdravăn de somn.)

Mare lucru e să trăiești cu tihnă. Cred că pur și simplu îți adaugă ani la viață. Mai mult, îți dă putere pentru acele zile care trebuie planificate minuțios. E nevoie și de ele! Teamă îmi e că astăzi, adeseori, în loc să muncim susținut, uneori ne facem că muncim, intrăm din 5 în 5 minute pe hmm..FB și facem toate lucrurile fragmentat. Apoi, când credem ne odihnim, relaxarea noastră e de o asemenea manieră că ne obosește mai tare ca lucrul. Ciudate vremuri. Ciudați oameni mai suntem.

Și încă ceva: în timp ce ne agităm, gonim, ne strofocăm să ajungem la bifarea următorului target, am uitat care e ținta, direcția finală în care merge, nu ziua, weekend-ul sau săptămâna, CI VIAȚA noastră. Să învățăm deci a trăi cu tihnă, dar și cu direcție!

Un moment de tihnă, acum vreo doi ani, Sibișel, Țara Hațegului

Un moment de tihnă, acum vreo doi ani, Sibișel, Țara Hațegului

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Bucuria de a pierde timpul: despre arta trăirii cu tihnă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s