Despre ”graduarea” grădiniței sau despre a-ți pierde simțul proporțiilor

Am văzut în ultima perioadă multe poze cu ”graduări.” Bineînțeles, prima chestiune care sare în ochi este termenul folosit: până nu demult i se spunea serbare sau festivitate de absolvire. Găsesc tare supărătoare folosirea cuvântului, dar nu acest aspect doresc să îl supun atenției acum. Ceea ce m-a mirat au fost că multe poze erau de la ”graduarea grădiniței!” Dacă apare doar infama ”graduare” parcă mai trec cumva peste, dar ”graduarea grădiniței” este, în ce mă privește, neînghițibilă!

Bineînțeles că în 1989 când mi-am încheiat și eu anii de grădiniță, nici nu se pomenea așa ceva, dar faptul că practica nu a existat în lumea mea nu este un argument suficient de puternic. Multe lucruri nu erau la locul lor în 1989. Găsesc totuși că este ceva greșit, un dezacord strident, în graduarea grădiniței  sau absolvirea grădiniței sau cum vreți să-i spuneți. Serbarea de absolvire o văd ca încununarea unor ani de studiu intens, de muncă serioasă. Reprezintă finalul unui parcurs anevoios, plin de privațiuni: zeci de examene, nopți nedormite, emoții, ochi roșii, mâini amorțite de atâta scris, seminare și săli de lectură. Bucuria, mândria, satisfacția serbării de absolvire stă tocmai în faptul că, deși a fost greu, ai reușit să răzbești. În concluzie, festivitatea de absolvire este încununarea acestui parcurs anevoios. Fastul ei își are temeiul în seriozitatea și dificultatea studiilor din anii care o precedă. Un scurt moment de glorie care să îți furnizeze ceva energie pentru etapa următoare.

Ținând cont de cele spuse mai sus, mă întreb ce sens are o festivitate de absolvire, o ”graduare,” cu fast la grădiniță? De ce se insistă să fie copiii îmbrăcați cu robe și cu restul elementelor din costumație? Ce-i drept, sunt tare drăguți în ele, dar îmi este teamă că s-ar putea ca excesul acesta de ”graduare” cu multă zarvă să le transmită ceva greșit. Ar trebui înțeles că până la robă trebuie muncă serioasă. Cred că ne-am pierdut simțul proporțiilor atunci când tratăm finalizarea anișorilor de grădiniță precum finalizarea anilor de facultate. Cu siguranță că nu le face bine copilașilor, dar asta nu spune nimic despre ei, ci spune mai multe despre cei mari.

Da, înțeleg nevoia de a marca etapele, într-un fel sau altul. Da, sunt conștient, copilul se atașează de educatori/învățători și colegi, așa că o serbare, o ieșire sau altă activitate e bine venită. În anumite etape însă, sunt mai potrivite coifurile colorate din carton și baloanele. Robele și diplomele își au locul lor, ceva mai târziu.

Sau totul e bine, potrivit, în proporții decente și mă agit eu degeaba? Oricum, un lucru e clar: pe măsură ce scade calitatea studiilor, crește fastul ”graduărilor.”

sursă foto: aici

kindergarten-clipart-RTAjooETL

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s