Reforma la 499 ani: Martin Luther (5)

Care este omul pe care Dumnezeu îl va folosi pentru a-Și reforma din temelii biserica? Cine va avea curajul să se ridice împotriva întregii bisericii, a papei și a 1000 de ani de istorie bisericească? Cine va avea curajul să pună Scriptura în mâinile oamenilor, în ciuda marilor riscuri pe care un astfel de gest le presupune și cu privire la care este avertizat? Omul acesta, numit „Vulcanul lui Dumnezeu,” este Martin Luther. Departe de a fi un om perfect, Martin Luther este totuși un om mare. Unul dintre acei puțini oameni care au reușit să „scuture” bine lumea. Așa cum adeseori se întâmplă în astfel de cazuri, Luther nu și-a propus să facă lucrul acesta.

Martin Luther (născut Luder) a văzut lumina zilei pe data de 10 noiembrie 1483, fiind născut în partea centrală a Germaniei, la Eisleben. Tatăl său era implicat în industria minieră, dar avea ambiții mari pentru fiul său, dorindu-și ca acesta să studieze dreptul. Atunci când mijloacele financiare au permis-o, tânărul Luther a fost trimis la studii. Luther se lupta mereu cu teama unei morți subite. Se temea că murind brusc, nu va apuca să își mărturisească toate păcatele și astfel ar putea fi pierdut. Teama aceasta a ajuns în punctul culminant într-o noapte furtunoasă, când Luther a fost trântit la pământ de un fulger. În momentele acelea, s-a rugat Sf. Ana, făgăduind că dacă va fi izbăvit, se va călugări, lucru care s-a și întâmplat.

Faptul acesta însă nu a adus prea multă consolare conștiinței sale încărcate. Atunci când îi vine rândul să oficieze prima mesă, Luther este aproape paralizat de o teamă profundă față de Dumnezeu. Lucrurile sunt înrăutățite de tatăl său care, prezent la ceremonie, îl va mustra pentru că încalcă porunca de a-și cinsti părinții și chiar menționează furios că hotărârea fiului său de a se călugări ar putea fi ideea diavolului. Luther își mărturisea în mod obsesiv păcatele și era chinuit de teama că s-ar putea să uite vreunul și astfel să pericliteze iertarea deplină după care tânjea. Se pare că Luther petrecea chiar și 6 ore mărturisindu-și păcatele, după care se întorcea pentru a menționa vreunul pe care-l uitase. S-ar putea spune nu doar că Luther era terorizat de păcat, dar și că își teroriza duhovnicul. Acesta ajunge să îi ceară lui Luther, la un moment dat, să vină cu ceva „serios” la mărturisit și să lase toate mărunțișurile.

Luther călătorește la Roma, trimis acolo pentru a rezolva chestiuni ce țineau de ordinul său călugăresc. Precum se cuvinte unui credincios devotat, urcă Scala Sancta în genunchi. La fiecare treaptă rostește rugăciunea Tatăl nostru și o sărută. Credința era că, odată înfăptuit acest gest, aveai puterea să eliberezi un suflet din purgatoriu. Luther aproape regretă că ambii părinți îi trăiesc, dar redirecționează acest beneficiu către bunici.

La întoarcerea sa acasă, este trimis la Wittenberg. Aici, superiorul său, Johann von Staupitz, îi propune să devină doctor în teologie și să predea în cadrul universității. În Wittenberg, principele elector Frederick al III-lea, ”cel Înțelept,” înjghebase o colecție impresionată de moaște! Se credea atunci, precum se crede și astăzi, că sfinții au trăit vieți atât de neprihănite încât au câștigat mai multe merite decât au ei nevoie, iar acestea pot fi conferite celor care le venerează rămășițele. Astfel, timpul petrecut în purgatoriu de sufletele celor vii și morți deopotrivă, poate fi scurtat considerabil.

Pe lângă moaște, trebuie neapărat amintită problema indulgențelor. Frederick nu permitea vânzarea acestora pe teritoriul său, dar ele erau comercializate în teritoriile vecine, iar veștile ajung rapid la Luther. Indulgențele care atrag în mod deosebit mânia reformatorului sunt cele vândute de Johann Tetzel. Tetzel și biserica catolică explicau că prin cumpărarea acestora, fie persoana în cauză, fie cineva drag, era izbăvit de consecințele păcatului (nu de vina acestuia). De pildă, în situația în care cumpărai indulgențe pentru cei morți, se credea că aceștia vor fi eliberați mai grabnic din purgatoriu. Astfel, odată ce erai convins că mama sau fiica ta care au murit sunt chinuite grozav în purgatoriu, erai dispus să faci orice pentru a-i ajuta să iasă mai repede de acolo. Tetzel, în stare de orice artificiu pentru a-și vinde marfa și crease chiar și câteva versuri care rimau: ”Când bănuțul în cutie a sunat/ sufletul din purgatoriu s-a și ridicat sau numai ce bănuțul a fost pus jos/ ușa se deschide, mama intră-n paradis.” Viii erau însă preocupați și de soarta lor, astfel că unii se socoteau cu mare băgare de seamă câte și ce fel de păcate mai pot comite în lumina indulgențelor pe care deja le cumpăraseră. Toate fondurile adunate erau folosite pentru construirea unei noi catedrale la Roma. (va continua)

NOTĂ: scrierea acestui scurt rezumat al reformei se datorează unor autori pe care i-am citit de-a lungul timpului: Michael Reeves cu Flacăra nestinsă apărută la Făclia și mai recenta Why the Reformation Still Matters apărută la Crossway, Erwin Lutzer cu Rescuing the Gospel, apărută și ea recent la Baker Publishing. Aș aminti și traducerile scrierilor lui Luther și comentariile însoțitoare de la Logos, precum și clasica (chiar dacă un pic vechiuța) biografie a lui Roland H. Bainton.

lutheratdietworms

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s