Mă rog ȘI protestez!

Sincer, nu înțeleg de ce unii credincioși țin neapărat să pună cele două în contradicție când, de fapt, fac casă foarte bună împreună. Nu este vorba despre o contradicție, ci despre o coordonare.

Mă gândesc, la rugăciunea Tatăl nostru. Ce ar fi să spunem „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi…” și să rămânem pe genunchi….De ce să ne mai ostenim cu munca dacă ne-am rugat? Evident, o astfel de atitudine ar fi ridicolă. Dumnezeu dorește să îmbinăm rugăciunea cu acțiunea.

La fel, să zicem că simți o durere în piept. Cred că destul de repede oricare dintre noi, am fi genunchi și ne-am ruga. În același timp însă, în funcție de gravitatea situației, vom fi în cabinetul unui medic. Vom face tot ceea ce ni se cere, vom merge unde suntem trimiși. Toate acestea, rugându-ne cu conștiența faptului că viața noastră și, în cele din urmă, lumea noastră se află în mâinile Dumnezeului atotputernic.

Ca să nu mai lungesc vorba degeaba: rugăciunea se împletește de minune cu acțiunea! Același principiu se aplică în aceste zile: ne rugăm și acționăm! Ne rugăm și protestăm! Cele două se completează. Între noi fie vorba, am așa o vagă bănuială că mulți din cei care invocă rugăciunea ca armă unică…nu se prea roagă, dar dă bine la argument. Îți dă un aer de…(scuze a trebuit să tușesc de câteva ori!) sfânt. În continuare, iată câteva motive, scurte și concise, pentru care zilele acestea aleg să îmbin rugăciunea cu protestul:

  1. Sunt creștin, iar Scripturile îl prezintă pe Dumnezeu ca un Dumnezeu drept care dorește și poruncește înfăptuirea dreptății. Autoritățile statului au fost lăsate de Dumnezeu pentru a emite legi drepte și pentru a aplica dreptatea. În zilele acestea, statul nostru și-a abandonat chemarea și e pe cale să devină un veritabil promotor al nelegiuirii. Nu doar că încalcă legea, dar se merge un pas mai departe și se produc legi nelegiuite. Legea devine fărădelege! Te doare mintea…Astfel de evoluții trebuie împiedicate, chiar prin protest. Cei care vorbesc foarte pioși despre supunere zilele astea îmi amintesc de trimișii de la departamentul cultelor care explicau atâta de bine credincioșilor textul din Romani cu supunerea față de autoritatea dregătorilor. Asta o făceau în timp ce îți închideau biserica și îți rupeau lista cu candidații la botez. Evident, că orice dregător și dregătorie este îngăduită de Dumnezeu și înaintea Lui va da socoteală. Atunci când încalcă voia lui Dumnezeu însă, trebuie să i se bată nițeluș obrazul, iar ceea ce se întâmplă zilele astea e barbar!
  2. Sunt protestant. (unii au opinii diferite despre originile baptiștilor, dar nu e timpul pentru asta aici!). Cum ar fi fost dacă Luther doar s-ar fi rugat, dar n-ar fi tipărit nicio broșură. Dacă nu ar fi protestat? Dacă nu ar protestat aliații și urmașii săi la întâlnirea care le-a dat numele de protestanți? Chiar dacă situațiile sunt întrucâtva diferite, biserica și statul erau destul de amestecate atunci, așa că protestul împotriva unei entități, însemna și contestarea celeilalte. Știu, situația e complexă și s-au scris multe biblioteci despre excesele protestelor de atunci. Oricum, dacă astăzi am dreptul să mă închin așa cum o fac, într-un mod fidel Bibliei, este pentru că de-a lungul istoriei zbuciumate, înaintașii mei au protestat.
  3. Sunt credincios baptist. Libertatea fiecăruia de a-și alege și manifesta credința a fost un principiu de bază al baptiștilor încă de la început. Când apare pe scenă un om cu apucături dictatoriale, trebuie oprit cât mai repede. Mi-ar plăcea tare multă să fiu lăsat să îmi văd de treabă care…nu e puțină. Până una alta, caut să le îmbin pe ambele. Îmi este teamă că dacă prea îmi văd de treabă acum, vor începe ei să vadă de treaba mea mai încolo. Nu am chef să vină nimeni să îmi spună peste câțiva ani că nu mai am voie să îmi proclam credința în spațiu public, așa cum se întâmplă în Rusia lui Putin. Vreau libertate!
  4. Sunt timișoarean. Am trăit 25 de ani în proximitatea Căii Girocului pe unde au trecut tancurile în 89! (Apropos, pm-ul e din Giroc! Ce ironie și ce rușine!!!)  Nu cred că mai e cazul să detaliez. Spun doar că au fost oameni apropiați care și-au pierdut viața, iar alții care au rămas mutilați. Nu aș dori ca prin atitudinea mea să le întinez memoria.

Evident, nu trebuie să ai toate calitățile acestea ca să protestezi. Scopul articolului era să arate că nu putem folosi credința ca o scuză pentru pasivitate. Dimpotrivă, ea se constituie ca un imperativ la acțiune. Că trebuie să protestăm fără violență verbală sau fizică, fără obscenități, fără ură, fără fel și fel de apucături de bădărani, ci pașnic și inteligent, astea le știm cu toții.

sursă imagine: aici.

61737523

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Mă rog ȘI protestez!

  1. Ca noi azi sa preficam liberi in Hristos, Evanghelia…mii de oameni in 89 …au protestat..

    Ce uituci si inculti suntem cu istoria..da

    Da, noi pocaitii furati cu o zama de linte rosie

    Ce satisface doar o foame de moment
    Dar nu aduce satisfactie pe termen lung.

    E greu sa mai fi slujitor,predicator azi si sa te tii detasat de evenimentele din strada si sa ramai lucid.
    Cu capu
    Cu tastatura..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s