În spitale batjocorim viii, în cimitire ocărâm morții…

Când intru pe poartă, în partea dreaptă, mă întâmpină câteva containere de gunoi. Îndesate, vârfuite și dând pe dinafară; mormanele parcă amenință să se prăvălească în orice moment. Întorc privirea în stânga: o ladă mare  de fier pentru apă (nu știu cum îi spune în limbajul specializat al constructorilor), o grămadă mare de balastru, o betonieră, praf peste tot de la sacii de ciment, cu excepția unui firișor de apă care curge permanent din direcția respectivă, formând pe alocuri o pastă vânătă. Lângă materialele de construcții, un fel de acoperitoare/baracă cu o masă unde se îmbată și se înjură cu foc muncitorii, ctitoriii de morminte.

Continui drumul. Tot pe dreapta, lângă gunoaie, un om al străzii doarme dus în cărucior cu capul căzut pe o parte. Afară sunt peste 30 de grade, dar omul e acoperit cu un fel de plapumă, de i se vede doar capul, căzut pe o parte, aproape sprijinindu-se pe o cruce de-aproape. De undeva, de mai în față, un câine mare, maro, iese dintre cruci, vizibil satisfăcut de somnul de amiaz, evident, netulburat de nimeni…cine să îl tulbure între cruci?

Lângă un mormânt se vede o grămăjoară de beton întărit. E aruncat a proasta acolo. Cine știe în ce zi, la nu știu ce lucrare, o fi rămas în plus și ctitorii au găsit că e mai ușor să verse roaba, decât să o mai care până la ieșire…

Unele morminte îngrijite, altele sparte și cu iarba cât mine. Plastic roșu cât cuprinde, de la candelele sparte. Ajung la capelă, dar am o vagă senzație că am greșit. Un microbuz de la o firmă funerară este acolo, iar șoferul lângă: chel, pensat, lanț și foarte sigur pe el. „Spuneți Domnu!” Eu privesc în jur, căutând să deslușesc pe cont propriu dacă e înmormântarea mea aici sau nu. Nu apuc, pentru că șoferul fără exagerări, strigă la mine : „Domnu, spuneți!!!” Încolțit fiind, rostesc rapid numele celei plecate și mi se spune sec și dur că nu aici. E, ce să fac? Eu sunt doar pastor, el cară morții. Se simte în împărăția lui aici, iar asta trebuie să se știe.

Mă duc spre capela următoare. Pe drum,  morminte cu nenumărate coroane uscate, maronite, pe care nu le-a mai luat nimeni, iar acuma arată lugubru. Monumente funerare kitschoase contrastează cu mormintele sărăcăcioase. Flori și coroane din plastic poluează peisajul și mediul. Blestemul kitschului e omniprezent, se pare.

Îmi fac slujba. Vin groparii. Vreo 5. Unii foarte slabi și alții foarte grași. După cum arată, îți dai urgent seama că sunt plătiți mai mult în țuică decât în bani, la fel ca mulți alții de prin țara noastră. Nespălați, fără maniere, puțind puternic a alcool. Unul din ei, evident e șefu…n-are mănuși de protecție, că, vorba aia, poți da din gură și fără mănuși! E cel mai gras din haită. Mă înțeleg cu ei legat de ce mai e de făcut și mi se spune, ca la toate celelalte înmormântări, că mai au încă două care stau să înceapă, așa că…nu-i timp de pierdut. Probabil, câteodată e adevărat. Unu din ei vine cu fiu-său care a crescut prin cimitir. Îl știu din 2007, de când era mic. Mă uit mirat la el și văd că acum e tânăr în toată regula. Mă apucă mila. Groparii s-au retras la umbră, în timp ce eu continui slujba de înmormântare. De data asta, am fost norocos că umbra era mai departe și până au apucat ei să vadă că închei și au venit, am apucat să spun totul. De obicei, în timp ce încă vorbesc, încep să tragă de ștreanguri….

Mă străduiesc din răsputeri, de fiecare dată, să dau un aer solemn, demn de o asemenea ceremonie. Circumstanțele sunt însă total potrivnice. Cimitirul de pe Șagului nu face casă bună cu decența, respectul, cinstirea memoriei celor plecați dintre noi.

Sincer, nu am nici timp nici chef să văd cum funcționează toată treaba. Cine conduce, cine e responsabil? Cine se ocupă de realizarea mormintelor? Cu alte cuvinte, cine își bate joc de noi???? Parcă văd dacă aș încerca: cimitirul e în subordinea firmei x, care e administrată de y care a concesionat-o lu z  care ar face treabă, dar nu are aprobare de la primărie care nu se amestecă și nici nu poate amenda, deși a semnalat problema autorităților care deja au amenințat cu o amendă pe care nu știu cui să o dea…și care oricum e mult mai mică decât profitul imens obținut în urma batjocoririi celor plecați și a celor dragi ai lor.

Cine e de vină? România! Ce să zic…în spital ne batjocorim vii, la cimitir aruncăm ocara peste cei care s-au dus.

Anunțuri

Despre Valentin Fat

pastor, Biserica Baptista Betania, Timisoara.
Acest articol a fost publicat în Uncategorized. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s