Doamnă din biserică se pensionează pe caz de boală pentru a posta pe Facebook

Rodica Trandafir a atras atenția comunității evanghelice din zona în care se află printr-un gest destul de atipic: aceasta a ales să iasă în pensie de boală pentru a putea posta pe FB. Ea a explicat pentru un tabloid evanghelic de renume local: „Nu am intrat pe FB decât acum doi ani. Pentru început, nici nu am petrecut prea mult timp. Veneam obosită de la lucru, acasă cu treburile gospodăriei…totul s-a schimbat însă atunci când am început să descopăr pozele cu flori. Rânduri nesfârșite de trandafiri, câmpuri infinite cu lalele, buchete simple de trandafiri albaștri care sclipesc pe margine,” spunea doamna Rodica, în timp ce o lacrimă îi apărea în colțul ochilor.

Acesta a explicat însă că marea revelație  nu a avut-o decât atunci când a găsit poze cu flori, însoțite de versete biblice. „Erau multe feluri: cu noapte bună, noapte binecuvântată, cine vine cu mine la o cafea? și altele. O prietenă însă mi-a arătat că există poze cu flori însoțite de versete. Când le-am văzut prima oară, am plâns toată seara…După câteva zile, am început să simt o chemare care venea dincolo de lanurile de trandafiri. Am înțeles că sunt chemată să fiu misionară pe FB.  Toată lumea poate posta de versete, dar acestea sunt lipsite de relevanță, dacă nu sunt însoțite de flori. Mi-am dat seama că nimeni nu face asta, dar că nevoia este imensă. Am început să cad pe gânduri.” Momentul decisiv a apărut într-o seară în care  a găsit o poză cu un bărbat care se ruga pe marginea patului, lângă un cățel: „Din acel moment, hotărârea a fost luată! În două săptămâni am depus dosarul de pensionare. Nu a fost ușor, a trebuit să fac mari sacrificii. Gândiți-vă că de fapt nu sufăr de nimic…nu e ușor să minți în fața doctorilor, în fața comisiei. Orice sacrificiu merită însă făcut de dragul lucrării!”

Comunitatea a început însă să pună la îndoială autenticitatea lucrării după doar două luni…soțul doamnei Trandafir se plânge că deși soția e obsedată de „trandafirii de pe internetul ală, de ăștia din curte trebuie să văd eu acum.” Mai mult, vecinii spun că de când soția și-a început misiunea, acesta a slăbit vreo 15 kg.

Informații de ultimă oră, arată că lucrarea a fost compromisă atunci când doamna Rodica s-a încurcat și a postat o poză cu un buchet de trandafiri lângă o sticlă de vin și urări de sănătate pentru prietenii ei. Aceasta neagă însă orice acuzație și se jură că sticla e de sirop, nu de vin…tot de trandafiri.

B.B.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

În spitale batjocorim viii, în cimitire ocărâm morții…

Când intru pe poartă, în partea dreaptă, mă întâmpină câteva containere de gunoi. Îndesate, vârfuite și dând pe dinafară; mormanele parcă amenință să se prăvălească în orice moment. Întorc privirea în stânga: o ladă mare  de fier pentru apă (nu știu cum îi spune în limbajul specializat al constructorilor), o grămadă mare de balastru, o betonieră, praf peste tot de la sacii de ciment, cu excepția unui firișor de apă care curge permanent din direcția respectivă, formând pe alocuri o pastă vânătă. Lângă materialele de construcții, un fel de acoperitoare/baracă cu o masă unde se îmbată și se înjură cu foc muncitorii, ctitoriii de morminte.

Continui drumul. Tot pe dreapta, lângă gunoaie, un om al străzii doarme dus în cărucior cu capul căzut pe o parte. Afară sunt peste 30 de grade, dar omul e acoperit cu un fel de plapumă, de i se vede doar capul, căzut pe o parte, aproape sprijinindu-se pe o cruce de-aproape. De undeva, de mai în față, un câine mare, maro, iese dintre cruci, vizibil satisfăcut de somnul de amiaz, evident, netulburat de nimeni…cine să îl tulbure între cruci?

Lângă un mormânt se vede o grămăjoară de beton întărit. E aruncat a proasta acolo. Cine știe în ce zi, la nu știu ce lucrare, o fi rămas în plus și ctitorii au găsit că e mai ușor să verse roaba, decât să o mai care până la ieșire…

Unele morminte îngrijite, altele sparte și cu iarba cât mine. Plastic roșu cât cuprinde, de la candelele sparte. Ajung la capelă, dar am o vagă senzație că am greșit. Un microbuz de la o firmă funerară este acolo, iar șoferul lângă: chel, pensat, lanț și foarte sigur pe el. „Spuneți Domnu!” Eu privesc în jur, căutând să deslușesc pe cont propriu dacă e înmormântarea mea aici sau nu. Nu apuc, pentru că șoferul fără exagerări, strigă la mine : „Domnu, spuneți!!!” Încolțit fiind, rostesc rapid numele celei plecate și mi se spune sec și dur că nu aici. E, ce să fac? Eu sunt doar pastor, el cară morții. Se simte în împărăția lui aici, iar asta trebuie să se știe.

Mă duc spre capela următoare. Pe drum,  morminte cu nenumărate coroane uscate, maronite, pe care nu le-a mai luat nimeni, iar acuma arată lugubru. Monumente funerare kitschoase contrastează cu mormintele sărăcăcioase. Flori și coroane din plastic poluează peisajul și mediul. Blestemul kitschului e omniprezent, se pare.

Îmi fac slujba. Vin groparii. Vreo 5. Unii foarte slabi și alții foarte grași. După cum arată, îți dai urgent seama că sunt plătiți mai mult în țuică decât în bani, la fel ca mulți alții de prin țara noastră. Nespălați, fără maniere, puțind puternic a alcool. Unul din ei, evident e șefu…n-are mănuși de protecție, că, vorba aia, poți da din gură și fără mănuși! E cel mai gras din haită. Mă înțeleg cu ei legat de ce mai e de făcut și mi se spune, ca la toate celelalte înmormântări, că mai au încă două care stau să înceapă, așa că…nu-i timp de pierdut. Probabil, câteodată e adevărat. Unu din ei vine cu fiu-său care a crescut prin cimitir. Îl știu din 2007, de când era mic. Mă uit mirat la el și văd că acum e tânăr în toată regula. Mă apucă mila. Groparii s-au retras la umbră, în timp ce eu continui slujba de înmormântare. De data asta, am fost norocos că umbra era mai departe și până au apucat ei să vadă că închei și au venit, am apucat să spun totul. De obicei, în timp ce încă vorbesc, încep să tragă de ștreanguri….

Mă străduiesc din răsputeri, de fiecare dată, să dau un aer solemn, demn de o asemenea ceremonie. Circumstanțele sunt însă total potrivnice. Cimitirul de pe Șagului nu face casă bună cu decența, respectul, cinstirea memoriei celor plecați dintre noi.

Sincer, nu am nici timp nici chef să văd cum funcționează toată treaba. Cine conduce, cine e responsabil? Cine se ocupă de realizarea mormintelor? Cu alte cuvinte, cine își bate joc de noi???? Parcă văd dacă aș încerca: cimitirul e în subordinea firmei x, care e administrată de y care a concesionat-o lu z  care ar face treabă, dar nu are aprobare de la primărie care nu se amestecă și nici nu poate amenda, deși a semnalat problema autorităților care deja au amenințat cu o amendă pe care nu știu cui să o dea…și care oricum e mult mai mică decât profitul imens obținut în urma batjocoririi celor plecați și a celor dragi ai lor.

Cine e de vină? România! Ce să zic…în spital ne batjocorim vii, la cimitir aruncăm ocara peste cei care s-au dus.

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Tânăr licean-premiul I, după ce s-a și-a făcut poze lângă toți pomii din parc, însoțind pozele de citate „adânc-profunde”!

În general, liceul Gh. Șincai, din Josenii din Prund, obșinuia să premieze elevii în funcție de performanțele academice ale acestora. Anul acesta însă, conducerea școlii a ales o metodă revoluționară. Premiul I a fost acordat elevilor care s-au pozat în natură, însoțind pozele de citate atent selecționate. Directorul școlii declara: „Ne-am săturat să tot adunăm și să împărțim, ca să socotim mediile copiilor. E mult mai ușor, și, de ce să nu recunoaștem, și plăcut, să numeri pozele elevilor. Oricum nici munca aceasta nu a fost ușoară. Citatele trebuiau să fie din Aristotel, Seneca sau Einstein. Am fost totuși plăcut surprinși să constatăm că unii tineri au compus ei înșiși citate de o profunzime uluitoare, citate care i-ar fi făcut invidioși și pe clasicii greci.”

Narcis e unul dintre elevii care a luat premiul I: „Vă asigur că nu a fost deloc ușor. La un moment dat nu mai știam sub care pom m-am pozat și sub care nu….” Acesta a adăugat că pozele se fac cu mare dificultate: „lumina soarelui, culoarea ierbii, vântul care înfoaie părul, piciorul care se sprijinește de tulpină…toate aceste ingrediente duc la poza perfectă.” Narcis a vorbit și despre citatele atașate pozelor: „nici aici nu a fost ușor! După ce am epuizat totul din Aristotel, Platon, Nicolae Iorga și ceilalți scriitori de citate, am ajuns într-un punct critic. A fost momentul în care am început să compun citatele pe cont propriu: „Frumusețea adevărată izvorăște din interior/ Sufletul este adevărata comoară a omului/ Pozez deci exist/ Sunt o persoană vrednică de iubit/ Cânt toți te părăsesc, rămâi singur…” Narcis se gândește chiar să colecționeze citatele și să le publice într-o carte. Directorul școlii își exprimă speranța că acestea vor fi incluse grabnic în programă.

Rectorul unei bine cunoscute universități a fost inspirat și el de creativitatea liceului. Acesta a declarat că în actuala sesiune vor promova studenții care își colorează creativ cursurile și le postează pe FB. Marker-ul trebuie neapărat inclus în poză. La fel și cana de cafea cu „Keep calm…” care nu are voie să lipsească din fundal. Pozele făcute la Starbucks se vor bucura de un avantaj considerabil. „Puteți găsi un loc mai în ton cu excelența academică?” se întreba rectorul.

Și…ne întrebăm și noi.

(B.B. românesc, de data asta depășind perimetrul evanghelic!)

Sursă foto: aici.

 

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Predicator celebru după ce a anunțat sfârșitul lumii de 100 de ori! (și nu se lasă….)

Serviciu festiv în biserica Armaghedon, din Chip City. Pastorul bisericii, fratele Magog a anunțat că sfârșitul lumii va avea loc peste exact o lună. Conținutul anunțului nu reprezintă ceva deosebit pentru biserică, dar frecvența cu care a fost făcut și numărul atât de frumos la care s-a ajuns reprezintă realizări remarcabile.

Iată câteva gânduri din predica fratelui păstor: „Trump a fost ales președinte! Cardurile bancare au chip-uri, iar Apocalipsa vorbește despre semnul fiarei. Vă rog să judecați și dvs.!,” a îndemnat el adunarea. „Punând cap la cap toate datele, sfârșitul lumii poate fi prezis cu cea mai mare precizie, iar acesta va avea loc în cel mult o lună.” „Dacă toate acestea nu sunt suficiente,” a adăugat el, „gândiți-vă că Israel are 6 litere!” Printre rânduri se puteau observa expresii faciale care exprimau nedumerirea, dar marea majoritate a capetelor se mișcau aprobator.

Pastorul a adus în discuție și mult-hulitul card se sănătate din România: „Să facem un exercițiu elementar,” spunea pastorul. „Încercați să citiți cuvântul card de la coadă la cap! Dacă nu am fi în biserică, aș putea să vă spun rezultatul.” În acest punct, chiar și pe înregistrarea video se pot auzi exclamații de pe rândurile surorilor. Câteva chiar și-au strâns baticul mai tare…în caz că are loc răpirea mai repede să fie legătura zdravănă când vor fi ridicate înspre văzduh. Nu cumva să cadă și să se piardă prin neant.

Pastorul Magog nu a avut energie pentru a acorda un interviu celor prezenți, dar fratele Demagog, pastorul asistent a oferit câteva declarații. Acesta a explicat că „anunțarea constantă a sfârșitului lumii este cel mai însemnat motiv de mândrie al adunării noastre. La început mi-a fost un pic mai greu să înțeleg cum poți anunța sfârșitul de atât de multe ori și să ai dreptate de fiecare dată, dar în timp am reușit să înțeleg dinamica escatologică. Acum abia aștept să aud o nouă predică anunțând sfârșitul. Mi-a promis chiar că o să mă învețe și pe mine!” În privat, fratele Demagog a recunoscut că fratele Magog nu este un mare teolog, dar dă dovadă de un farmec neîntrecut atunci când povestește despre Israel, Trump, coduri de bare, chip-uri, tancuri și alte lucruri plăcute.”

După finalizarea predicii, frații din comitet au anunțat un proiect de construcție ce va dura cinci ani, exprimându-și certitudinea că vor putea să îl ducă la bun sfârșit.

Încă un BB adaptat mediului evanghelic românesc.

sursă foto:aici.

Publicat în Uncategorized | 1 comentariu

Seminarist cade în leșin după ce i se prezintă pentru prima dată calvinismul

Mare agitație într-unul dintre dormitoarele seminarului baptist, după ce unul dintre seminariștii de anul I a leșinat. Leșinul a survenit după ce acesta a stat de vorbă cu câțiva studenți din anii mai mari. Aceștia i-au prezentat bobocului doctrinele calviniste. Studenții de față spun că pe fața acestuia se citea o încântare crescândă: „era ca și cum percepea o lumină ce venea de dincolo și care nouă, celorlalți, ne era inaccesibilă.”

După ce și-a revenit din starea de leșin (studentul preferă să o numească „răpire sufletească”) acesta a relatat, în versuri: „Mă aflam într-un câmp de lalele/ iar un om cu fața lungă, șapcă și barbă înainta printre ele./ Rupând-o pe cea mai mare și mândră, către mine grăi/ în semnul acesta vei birui.”

O comisie formată din specialiști calviniști însă, a pus la îndoială autenticitatea acestei experiențe. Aceștia au declarat că în general, calvinismul nu face casă bună cu experiențele și, în niciun caz, cu poezia sau alte forme de artă. Mai mult, aceștia au subliniat că marele reformator nu cunoștea TULIP-ul și, cel mai probabil, nici nu ar fi fost de acord cu el…

Studentul era să leșine din nou, într-una din zile, când unul dintre profesori i-a cerut să-și dea jos căștile. Colegii lui au sărit în ajutor și i-au reintrodus căștile în urechi, explicând cu un zâmbet înțelegător că este vorba de doza zilnică de Piper, fără de care studentul nu mai poate trăi.

O altă încercare de BB românesc. Ca să…nu știu, mai ziceți și voi!

sursă foto: aici.

Publicat în Uncategorized | 2 comentarii

Participant la închinare în Biserica Baptistă Away with the past amendat pentru că a apărut cu costum și cravată

Întâlnire cu incidente duminica trecută în cadrul Bisericii Baptiste progresist-moderniste Away with the past (Gata cu trecutul) dintr-un mare oraș al patriei. Incidentele au fost cauzate de un participant la închinare. Acesta a venit îmbrăcat în costum și cu cravată. Autoritățile au fost imediat alertate. Până la sosirea acestora, copiii au fost urgent evacuați din sală pentru a nu fi contaminați cu astfel de anti-modele.

În timp ce poliția locală evacua participantul recalcitrant, conducerea bisericii a declarat autorităților că în această biserică domină un spirit de libertate deplină: „Am fost prea mult timp striviți sub talpa legalismului. Acum când ne-am eliberat nu vom mai permite astfel de manifestări.” Cetățeanul recalcitrant a scăpat cu amenda minimă, dar a promis în scris că de acum încolo va veni doar în blugi pe care îi va tăia în mai multe locuri. Mai mult, își va lăsa o barbă deasă și își va cumpăra ochelari cu rame groase, deși mărturisea că vederea îi este foarte bună.

Mai mulți membri ai bisericii și-au exprimat dezaprobarea și față de conduita individului în timpul închinării: „Nu a ridicat mâinile o dată! Nici măcar nu închidea ochii în timpul cântărilor. Ce să mai vorbim de legănat, care ține de o spiritualitate profundă la care omul nu va ajunge probabil niciodată!”

P.S. La ora scrierii prezentului articol, comitetul bisericii a declarat că omul a apărut duminica trecută, dar total transformat. Și-a tatuat numele bisericii pe piept și purta două brățări cu WWJD….în semn de apreciere i s-a oferit locul de sub boxă și porție dublă de cafea și gogoși.

Notă: Acest articol este o încercare de BB, adaptat la mediul evanghelic românesc. Poate că vor înțelege și progresist-moderniștii că trecutul e totuși valoros și că uneori sunt mai legaliști decât noi, blocații în liftul trecutului.

 

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu

Fanfara bisericii în cartea recordurilor!

Fanfara bisericii baptiste din localitatea Borhot (județul Bihor, Arad, Caraș Severin sau Cluj) a intrat în cartea recordurilor pentru cel mai lung „cârnaț” de cântări cântat vreodată de o fanfară. Se pare că fanfara a ajuns la performanța remarcabilă de a cânta prima sută de pagini din cartea de cântări. Cântarea a început la 18:10 și s-a finalizat la 19:45. Programul bisericii a fost împodobit și cu alte cântări de fanfară, după care a urmat orchestra, corul bărbătesc și cel mixt. Programul s-a prelungit mult în noapte și nu a mai lăsat timp de predică. Oricum predicatorul a afirmat cu multă blândețe că nu mai e nimic de adăugat dacă cei de față au fost atenți la program. Surse din interiorul familiei susțin totuși că acesta nu își pregătise predica pentru că a venit acasă cu indigestii serioase de la conferința păstorilor la care tocmai participase.

Evenimentul nu a fost lipsit de incidente. Unii fanfariști au roșit atât de tare, încât asistența a devenit îngrijorată. Mai mult, în timpul lungii cântări, sala a fost invadată de un miros puternic de…spirt. Dirijorul fanfarei, fratele Pruneanu, neagă faptul că vreunul dintre fanfariști ar consuma băuturi de acest fel. Afirmațiile sale sunt întărite și de către fratele Cazan, trombonistul.

Totul s-a încheiat cu o agapă la care au fost invitați toți supraviețuitorii…

Notă: acest articol e o încercare de BB adaptat la mediul evanghelic românesc. Poate mai se aerisesc și adunările noastre și ies spirturile, mă iertați, spiritele, rele afară.

Cute cartoon brass trumpet musical instrument with a happy smiling face isolated on white

Publicat în Uncategorized | Lasă un comentariu