Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.
2 Timotei 3:16-17
De aceea, mustră-i aspru, ca să fie sănătoși în credință și să nu se țină de basme evreiești și de porunci date de oameni care se întorc de la adevăr.
Tit 1:13-14
Am scris cu plăcere cele mai multe articole publicate pe acest blog. Nu și acesta. Aș împacheta cu bucurie laptopul pentru a face o plimbare lungă în livada de lângă casă sau pentru a urca pe deal, de unde se vede Țara Hațegului pe înserate (la ora publicării e prima parte a zilei. Am început să scriu cu mai multe zile în urmă). Nu mi-au plăcut niciodată controversele. Mă obosesc grozav. Așa cum remarca recent un bun prieten, „nu țin la tăvăleală.” Nici nu sunt interesat să câștig popularitate în mediul virtual. Sunt tare mulțumit cu viața liniștită pe care o trăiesc. Am trăit suficient de mult ca să realizez că liniștea și pacea sunt daruri foarte scumpe și tot mai rare. Am ales să scriu acest articol pentru că socotesc că bisericile și credincioșii trebuie să fie avertizați în legătură cu lucrarea de predicare a pastorului Florin Antonie. Motivele pentru care cred că trebuie avertizați se vor clarifica pe măsură ce scriu. Înainte de a porni la drum, voi căuta să fac câteva precizări și să anticipez câteva obiecții.
Mențiuni preliminare
(1) Mă voi mărgini la a aborda critic lucrarea publică de predicare a pastorului Florin Antonie. Nu îl cunosc personal și nici nu am căutat să aflu amănunte despre viața personală. Ar fi cu totul nepotrivit și necinstit, aruncând întregul demers în derizoriu.
(2) O primă posibilă obiecție: Demersul acesta nu ar putea fi catalogat drept bârfă? Nu, pentru că suntem în public. Predicile dumnealui se bucură de o largă răspândire în spațiul virtual, iar atunci când accepți să ieși în spațiul public la un asemenea nivel, trebuie să accepți că vei avea parte de o sumedenie de aprecieri și că o unele vor fi pozitive, iar altele vor fi negative. Cred că o persoană ar trebui să se bucure atunci când este luată în seamă, chiar dacă pentru a fi criticată. Înseamnă că ceea ce face are un impact. Sunt sigur că pastorul Antonie are maturitatea și echilibrul necesare pentru a gestiona lucrarea publică în care s-a lansat.
(3) O a doua posibilă obiecție: Este potrivit ca pastorii să își exprime public dezacordul, atunci când apar diferențe între ei? Da, dar nu oricum. Nu este deloc potrivit ca pastorii să se atace, să se calomnieze, să facă eforturi pentru a-și distruge reputația unul altuia. Ei trebuie să fie un model inclusiv prin modul în care își exprimă dezacordul unul față de celălalt, dar trebuie să o facă, atunci când socotesc că este necesar. Este trist că nu întotdeauna se întâmplă așa, dar vă asigur că mă silesc să scriu evitând orice fel de jignire. Dacă nu ne-am exprima dezacordurile, s-ar ajunge la o uniformizare a gândirii, deloc sănătoasă. Pentru că pastorii sunt activi în mediul virtual, este de la sine înțeles că și dezacordurile, cel puțin parțial, vor fi exprimate tot în mediul virtual. Repet, cu decență și considerație.
(4) Deși abordarea mea va fi una preponderent critică, nu neg nicio clipă că din lucrarea dumnealui de predicare pot fi preluate și învățături bune. Nici nu susțin că nu sunt de acord cu nimic din ceea ce spune pastorul de la Genesis.
(5) O ultimă precizare, pentru ascultătorii fideli ai pastorului Florin Antonie. Dacă aveți chiar și o vagă presimțire că nu vă puteți gestiona emoțiile și această abordare critică este prea mult pentru dvs., treceți peste acest articol. Mergeți mai departe și nu îl lăsați să vă strice ziua sau să vă producă amărăciune. Dacă doriți să dovediți efectele benefice ale predicării pastorului Antonie în viețile dvs., o puteți face prin îngăduință, comentarii decente, cumpătate și, mai ales, bine argumentate.
Am structurat acest text pe două părți. În prima parte, voi căuta să explic care sunt motivele care stau la baza popularității acestei lucrări de predicare. În a doua parte, voi căuta să semnalez câteva derapaje ale acestei lucrări. Partea a doua este și cea mai importantă și cei care nu doresc să investească prea mult timp în citirea acestui articol, pot trece direct acolo.
Motivele popularității
De ce se bucură predicarea pastorului Antonie de un asemenea succes? De ce atât de mulți oameni intră într-o stare euforică atunci când ascultă aceste mesaje? Nu nu exagerez atunci când spun euforică. Am citit multe comentarii și am urmărit multe reacții!)
(1) În primul rând, pastorul Florin Antonie știe să își complimenteze ascultătorii. Adeseori, mesajele sale încep cu afirmații în care pastorul își laudă ascultătorii pentru că sunt însetați după cunoaștere. Ascultătorilor li se inoculează ideea că sunt speciali, poate chiar superiori celorlalți, care nu manifestă aceleași preocupări. Este o abordare foarte interesantă pentru că predicatorul nu se laudă în mod direct pe el, ci își laudă ascultătorii care dau dovadă de o profunzime deosebită prin faptul că au ales să îl asculte pe el.
În general, fie la final, fie în timpul mesajelor, ascultătorii, după ce sunt bine plasați pe drumul bătătorit de predicator, sunt îndemnați să cerceteze în continuare, singuri, firul unei idei sau al unui eveniment, ceea ce pe mulți îi face să se simtă foarte bine. Se repetă mereu că ceea ce au auzit ascultătorii sunt taine, sunt profunzimi nemaiauzite, iar apoi sunt îndemnați să meargă mai departe cu cercetarea pe cont propriu. Cum să nu te simți măgulit cânt ești asigurat că de acum încolo ai acces și tu la aceleași profunzimi?
Complimenetele dedicate ascultătorilor nu apar doar la începutul mesajelor, ci și la sfârșit. Atunci, pastorul Florin Antonie are un timp special în care li se adresează, numindu-i „prinți și prințese.” Cu siguranță că orice predicator poate ajunge să folosească această titulatură, atunci când explică statutul copiilor lui Dumnezeu. Pastorul Antonie nu doar că o folosește la finalul fiecărui mesaj, dar, în cadrul fiecărui mesaj, o face repetat. Tot la final, pastorul își face timp pentru a-și saluta ascultătorii din diferite zone, în marea lor majoritate, din România. Cum să nu îți salte inima când tu asculți predica din Urvișu de Beliu sau Prăjoaia și auzi numele localității pomenit în fața tuturor martorilor? Tot în cadrul acestui timp de la final, ascultătorii sunt incluși în familia bisericii Genesis: „Voi toți sunteți Genesis!” Uneori se citesc și numere, întotdeauna de ordinul miilor. Acum, când credincioșii resimt dureros lipsa părtășiei de la bisericile lor, iar unele dintre acestea nu au posibilitatea de a oferi transmisiuni, posibilitatea de a aparține unei comunități de mii și mii de membri este, trebuie să recunoaștem, o perspectivă atrăgătoare. S-a creat sentimentul că este o mare cinste să aparții acestei comunități. Am citit sute și mii de comentarii: oamenii abia așteaptă să intre online și să semnaleze că și localitatea sau zona lor sunt prezente acolo.
În tot acest timp de salutări de la final, pastorul Florin Antonie este foarte emoțional. Este practic vorba despre o efuziune emoțională care pur și simplu te învăluie. Notați vă rog că nu neg sinceritatea ei. În acest punct constat doar prezența ei.
(2) În al doilea rând, pastorul știe să își ambaleze mesajele în promisiuni foarte generoase. Se vorbește despre „deliciile” care ne stau înainte. Este anticipată descoperirea unor lucruri pe care ascultătorii nu le-au mai auzit până acum. Aproape de fiecare dată se creează o aură de mister. De abia după ce această așteptare specială s-a creat, se trece mai departe la mesaj. Din moment ce ai ridicat ștacheta atât de sus, trebuie totuși să oferi ceva special. Nu poți veni cu o predică seacă, pentru că nimeni nu te-ar mai crede. Aici intervine geniul, secretul, pastorului Florin Antonie, după cum se vede la următorul punct.
(3) În al treilea rând, pastorul Florin Antonie pretinde o cunoaștere specială a tainelor vechi testamentare, în mod special a elementelor ce țin de fundalul iudaic al Scripturilor.
Pastorul Antonie pretinde o cunoaștere specială a Vechiului Testament, dar și a tradițiilor evreiești. În felul acesta atinge o coardă foarte sensibilă: dorința oamenilor de a afla tot felul de secrete istorice pe care nu le-au știut până acum. Acesta este un alt element care îi face să se simtă speciali! Ajung să creadă că au urcat pe o treaptă superioară a cunoașterii. Fiecare predică de la Genesis îi determină să creadă că au pășit mai sus, iar maestrul care a descoperit aceste lucruri este și el înălțat mai sus, în viziunea ascultătorilor. O mare parte dintre acestea însă țin de domeniul speculației, așa că m-am întrebat cum de lumea crede așa ceva. Răspunsul vine la următorul punct.
(4) Originile evreiești ale pastorului Antonie. Faptul acesta nu ar fi pomenit, dacă nu ar fi unul dintre elementele cheie în explicarea popularității pastorului Antonie. Poate că mulți dintre ascultători ar fi mai alerți și critici în ascultarea mesajelor dumnealui, din moment ce unele explicații ale textelor vechi testamentare sunt de-a dreptul halucinante. Cu toate acestea, chiar și ascultătorii mai critici se liniștesc, luând în calcul faptul că predicatorul „este evreu și știe ce spune.” De fapt, nu doar că știe ce spune, ci este infailibil în ceea ce spune. Chiar dumnealui face afirmații de genul: „vouă nu vă spune nimic asta, dar un evreu get-beget….”
De fapt, aspectul acesta este evidențiat ori de câte ori apare prilejul. Pastorul Antonie pronunță toate numele ebraice cu un accent deosebit. Revine din nou și din nou la obieceiuri evreiești pe care le explică cu un aer de mister, iar uneori se roagă în limba ebraică.
Voi sintetiza prima parte a acestui text, în care am căutat să identific motivele popularității pastorului Florin Antonie. Astfel, acesta: (1) își complimentează ascultătorii, (2) își ambalează mesajele în formule foarte atrăgătoare, (3) pretinde o cunoaștere specială a unor taine evreiești/ vechi testamentare și (4) se folosește din plin de originele sale evreiești pentru a da greutate mesajelor sale.
În a doua parte a acestui articol voi prezenta câteva dintre derapajele identificate în lucrarea de predicare a pastorului Florin Antonie. Nu o fac în dorința de a vă convinge să nu îl mai ascultați, dar m-aș bucura să o faceți cu mai mult discernământ și cu un spirit critic mai ascuțit.
(1) În primul rând, pretenția obsesiv repetată că oferă ceva nou, că descoperă taine. Lucruri pe care nimeni altcineva nu le cunoaște. Da, suntem cu toții de acord, Cuvântul lui Dumnezeu este fascinant, iar predicatorii care îl studiază cu seriozitate sunt răsplătiți și sunt o binecuvântare pentru cei care îi ascultă. Înțeleg chiar încântarea predicatorului care a descoperit o învățătură/ aplicație/ corelație pe pe care nu o observase până atunci. Cu toții am avut momente în care am exclamat: „Vedeți cât de frumos e construită Scriptura!” sau „Vedeți cât de frumos se îmbină lucrurile!” și altele asemenea. Nu acesta este însă cazul pastorului Antonie. El simte mereu nevoia să evidențieze unicitatea mesajelor sale, într-un mod care sugerează mândrie și centrare pe sine, mascate în complimente aduse Scripturilor.
Dragi cititori ai acestui articol! Fiți sceptici la cei care promit, duminică de duminică, faptul că vă vor livra taine și lucruri nemaiauzite. Părinții bisericii au vorbit, uriașii teologiei din Evul Mediu au vorbit, reformatorii și toți teologii și predicatorii de după ei au vorbit. Vorbim și noi, dar o facem de pe umerii uriașilor și cred că ar fi potrivit să o facem cu mai multă smerenie.
Mai mult ar fi mai potrivit să lăsăm ascultătorii să aprecieze profunzimea sau elementul de nou din mesajele noastre. De ce această nevoie de a crea tu însuți o aură de mister în jurul mesajelor? Dacă tot sunt atât de mulți cei care apreciază, să fie lăsați să o facă. Din ce observ, chiar nu mai este nevoie de niciun soi de încurajări în direcția aceasta, ba dimpotrivă, un dram de moderație ar fi chiar bine venită.
Cu siguranță, dacă cineva ar fi putut pune cap la cap noutăți, corelații interesante din Vechiul Testament, acesta ar fi fost apostolul Pavel. Avea însă alte preocupări. El nu voia să știe în mijlocul bisericilor decât pe Hristos și pe El răstignit. Unul dintre comentatorii de pe live, jubila ascultându-l pe pastorul Florin Antonie, afirmând că a apărut un nou apostol Pavel. Acest prim punct pune în relief cel puțin o diferență notabilă!
(2) În al doilea rând, o oarecare aplecare, din nou obsesivă, înspre limbile biblice originale. Chiar nu înțeleg, din moment de ce se predică în limba română, de ce se apelează la pronunția evreiască a numelor? Găsesc obiceiul foarte supărător și nu îi văd rostul. Singurul scop posibil este acela de a impresiona ascultătorii, un scop pe care nu îl socotesc nobil. De ce rugăciunea în limba ebraică la final? Nu spune apostolul Pavel că în adunare totul trebuie să fie făcut spre zidire? A produce sunete guturale, tipice limbii ebraice doar pentru a impresiona, este din perspectiva mea un semn de imaturitate și un derapaj. Același lucru îl observ și când vine vorba despre limba greacă. Din nou corecturi peste corecturi: „voi știți așa, dar în greacă e așa.” Sincer, este cam descurajant: te întrebi dacă mai există ceva corect în Biblia pe care o ții în mâini. În al nostru elan tineresc, am trecut mulți dintre noi prin etapa aceasta, atunci când am primit prima Biblie în limba engleză. Este însă o etapă de care procesul de maturizare te face să te rușinezi.
Să mai îmi fie îngăduit să mai subliniez un aspect. Din nou, nu doresc să supăr sau să jignesc. Cred că în ceea ce îl privește pe pastorul Antonie ar mai fi îmbunătățiri de făcut la gestionarea limbii române. Cu toții facem greșeli pentru că emoțiile își spun cuvântul în timpul predicării. Mai mult, pentru unii, exprimarea nu e punctul forte și sunt gata să accept lucrul acesta. Mulți predicatori celebri aveau scăpări gramaticale. Sunt unii predicatori simpli, la țară, care nu au avut posibilitatea să își cizeleze vocabularul sau gramatica. I-am ascultat întotdeauna cu plăcere pentru că erau oameni evlavioși și luau în serios Cuvântul Scripturilor. Sunt sigur că nici la pastorul Antonie nu m-ar deranja lacunele din exprimare, dacă nu ar insistat atât de mult cu corectarea lui Cornilescu, termeni grecești și pronunție ebraică. Lucrurile trebuie puse într-o anumită ordine. Nu cred că e potrivit să faultezi mereu limba în care predici, iar apoi să citești toate numele cu accent evreiesc și să condimentezi mesajele cu „în originalul din limba greacă…”
Am avut în biserică, invitați pentru a predica, profesori experimentați de ebraică și greacă biblică. Au predicat consistent, cu har și putere, dar nu țin minte să fi făcut referire la: „în original….” Aceasta pentru că cei care au într-adevăr cunoștințe solide într-un domeniu, nu vor simți mereu nevoia să le expună constant în public. Bineînțeles cunoștințele au ieșit la iveală în profunzimea predicării. Oamenii au fost apreciați și DUMNEZEU A FOST GLORIFICAT. Nu este acesta singurul lucru care contează?
(3) În al treilea rând, am observat, în mesajele pe care le-am ascultat, o orientare greșită înspre calcularea a tot felul de date și soroace, fără ca acestea să aducă beneficii spirituale. Am ascultat o predică de înviere. Cred că era de anul acesta. Cea mai mare parte a timpului a fost folosită pentru a demonstra că Domnul a fost răstignit miercuri. Argumentul era că sabatul care a urmat zilei răstignirii era unul de sărbătoare, nu sabatul obișnuit, adică ziua a șaptea. Și totuși, textul biblic spune că Domnul a înviat în prima zi a săptămânii, care nu poate fi decât duminica. Există un moment în care predicatorul aproape se pierde, dar apoi își revine și trage viguros de ambele capete. Se ajunge la concluzia că Domnul a fost răstignit miercuri și a înviat sâmbătă la amiaz….Îmi pare rău că de data aceasta trebuie să folosesc cuvinte un pic mai aspre, dar concluzia este aberantă! Nu mă voi opri însă asupra concluziei greșite. Mai problematică este această obsesie pentru date, calendare și zile. Este un studiu care te prinde, dar care, în ultimă instanță, nu aduce absolut niciun beneficiu. Nu sporește nici cunoașterea și nici nu modelează trăirea sau caracterul. Într-adevăr, pastorul oferă câteva gânduri legate de moartea Domnului, dar acestea nu izvorăsc din mesajul prezentat. Nu se constituie drept concluzii ale acestuia, ci, mai degrabă, drept niște reflecții adăugate. Se afirmă mereu în predici că „Dumnezeu lucrează cu o precizie milimetrică,” iar predicatorul Florin Antonie și-a făcut o misiune din a o identifica, prin tot felul de studii amănunțite. Nu cred că e posibil și nu este posibil, pentru că asta ar contrazice învățătura și spiritul Noului Testament. Din nou și din nou, apostolul Pavel îi cheamă pe cei din biserici să nu își mai irosească vremea cu genealogii, cu povești, cu date, cu zile, tocmai pentru că acestea nu aduc un beneficiu spritual. Să presupunem că pastorul ar reuși să demonstreze că Domnul a înviat sâmbătă la amiaz. Teologic și practic acest fapt nu ar aduce schimbări.
A-i motiva pe oameni să ia pixul și hârtia pentru a continua asemenea cercetări înseamnă a le deturna atenția de la ceea ce este esențial înspre lucruri mărunte și nesemnificative. Într-adevăr, inima omului a fost mereu însetată după astfel de detalii, dar ele nu trebuie hrănite de la amvoane. Vă rog să îmi iertați analogia, dar dorința de a cunoaște astfel de aspecte este similară cu dorința românilor de a descoperi tunelurile dacice de sub Bucegi, cu diferență că în acest caz lucrurile sunt translatate în istoria biblică. Ceea ce este chiar mai grav.
(4) În al patrulea rând, pastorul Antonie se folosește într-un mod nelegitim de originile sale evreiești, pentru a da greutate învățăturilor și deducțiilor dumnealui. În mod deliberat, nu voi insista asupra acestui punct, pentru a nu fi înțeles greșit. Voi afirma doar că originile evreiești nu garantează că o persoană va interpreta corect textul biblic, așa cum nici originile românești ale unei persoane nu garantează că va vorbi avizat despre oprea poetică a lui Eminescu sau despre Cazania lui Varlaam. Am insistat să fac această afirmație pentru că știu că mulți acceptă fără critică învățăturile sale, tocmai din această cauză.
(5) În al cincilea rând, în predicile sale există speculații și chiar învățături greșite. Da, sunt de acord, există și adevăr. Tocmai de aceea lucrurile devin și mai primejdioase. Atunci când o eroare e flancată de două adevăruri, există șanse mari să treacă neobservată și să fie înghițită. Nu am ascultat suficient de mult încât să pot creiona sistemul teologic al fratelui Antonie. (Asta presupunând că în spatele mesajelor se află o gândire teologică coerentă.) Ar presupune un efort pentru care pur și simplu nu am timp. Nici nu știu care sunt autorii sau mentorii pe care îi frecventează. Tocmai de aceea, nu voi face afirmații foarte apăsate. În urma orelor de predici ascultate însă, am descoperit trei categorii de erori.
Mai întâi, speculații și înclinații periculoase. Pe ce bază să afirmi că satan a avut rolul de Mare Preot? (Culmea, afirmația e făcută într-un mesaj de Crăciun!!!) Doar pentru că unele dintre pietrele prețioase ale marelui preot din Exodul sunt menționate și în Ezechiel? (O privire atentă va descoperi că în Ezechiel nici nu sunt enumerate toate pietrle și nici nu sunt în aceeași ordine.) Din nou e vorba de speculații pe care unii le vor găsi interesante, dar care sunt fără de folos, iar de data aceasta chiar periculoase. Apoi, se repetă constant în mesajele dumnealui că suntem „emanații” ale lui Dumnezeu. Dacă nu mă înșel, cred că am auzit cuvântul folosit chiar în mesajul din această duminică, din Psalmul 23. Nu îmi dau seama exact cum este încărcată conceptual această noțiune. S-ar putea să fie vorba despre o învățătură greșită sau, în cel mai bun caz, despre folosirea neinspirată a termenului, care poate să îi conducă pe alții la erori.
Apoi, greșeli grave de interpretare ale textului biblic. Cum e posibil să susții că YAHWEH sau YHWH, lăsând deoparte vocalele, înseamnă „Cel cu mâna străpunsă”? Am fost șocat când am auzit explicația. Am luat totuși legătura cu un profesor de ebraică și m-am bucurat să văd că e la fel de șocat ca mine. Nu știu pe ce bază oferă pastorul Antonie fel și fel de explicații numelor evreiești, dar aceasta, cu Numele DOMNULUI, este cu siguranță eronată! În ce mă privește, eroarea aceasta mă face să fiu sceptic în ceea ce privește toate celelalte învățături și cunoștințe de limba ebraciă. Da, sună bine, sună interesant, sună a taină, sună a nou, doar că nu are bază în realitate. Chair sunt curios ce fel de metodă folosește pastorul pentru a conferi semnificații numelor evreiești. Din perspectiva mea e o ciudățenie! Este posibil să fie o tehnică prin care se atribuie un sens fiecărei litere dintr-un cuvânt? Așa pare a proceda, în multe situații. Este o situație tipică. Pe de o parte, predicatorul explică faptul că numele evreiești aveau o semnificație specială și nu erau date, așa cum adesea se întâmplă azi, doar pentru că place sonoritatea. Are dreptate în acest punct, după care începe interpretarea numelor. Chiar nu este potrivit să forțăm textul biblic, pentru a impresiona ascultătorii. Să fim atenți. Citirea unui nume cu accent evreiesc nu garantează acuratețea semnificației prezentate!!!
Există apoi și erori în ceea ce privește aplicația. Nu doresc să redeschid discuția legată de Cina Domnului, pentru că ea a ocupat deja atenția o bucată de vreme. A susține totuși că Cina Domnului nu e valabilă decât dacă te împărtășești cu azimi ( nu pâine) și vin (nu must) este o eroare gravă de aplicație. Este o mostră de legalism sectar. Doar în cadrul sectelor se preiau anumite detalii pentru a fi ridicate la rangul de doctrină. Detalii periferice, cum ar fi alegerea între azimă și pâine, devin criterii ale ortodoxiei (nu în sensul confesional al termenului!!!) Eroarea e cu atât mai gravă, cu cât știi că te urmăresc oameni diferiți, din biserici diferite, cu obiceiuri diferite. A-i îndemna să nu se mai împărtășească dacă nu sunt azimi este un gest incalificabil. Îndrănesc să cred că pastorul Florin Antonie nu a fost conștient de implicațiile afirmațiilor dumnealui.
(6) În al șaselea rând, observ o lipsă de respect față de celelalte biserici și față de ceilalți păstori. Am fost mirat și apoi deranjat să observ cum pastorul Florin Antonie îi numește repetat și insistent, pe toți oaspeții de pe transmisiunea live, Genesis! „Genesis, oriunde ai fi….din Australia și până în frumoasa Românie și iubitul Israel” ș.a.m.d. Nu, ei nu sunt Genesis!, ci, în marea lor majoritate, sunt membri ai unor biserici locale. Găsesc că a le inocula ideea că aparțin unei alte comunități, în vremuri de pandemie, când oamenii nu pot merge la adunările lor, denotă lipsă de caracter. Iertați-mi asprimea în punctul acesta, dar aceste lucruri trebuie spuse și trebuie spuse direct și apăsat! Chiar și înainte de această criză, exista multă confuzie, pentru că oamenii vor să recreeze în bisericile locale tot ce văd pe Internet, refuzând să accepte că uneori nu e posibil, iar alteori e vorba de modele greșite. Nu! Cei mai mulți urmăritori sunt OASPEȚI online ai bisericii Genesis. E o cinste să îi slujești într-un număr atât de frumos, dar a-i convinge că aparțin altei biserici decât celei locale unde sunt membri este un gest cu totul nepotrivit. Aceasta înseamnă să profiți de situația de criză, așa cum o fac cei care vând produse medicinale la suprapreț, doar că de data aceasta, piața e eclesială.
(7) În al șaptelea și ultimul rând, aș mai pomeni, tot ca derapaj chestiunile ce țin de mimica feței și voce. În comentariul de pe FB, din Săptămâna Mare, doar acestea le-am taxat și am fost aspru criticat: „Adică domle, tu nu vezi cât ești de enervant? Că ai gesturi și ticuri supărătoare?” De acord. Sunt enervant. De când trasnmit în fața camerei și fac înregistrări, a devenit și mai clar. Sunt rârâit și sâsâit. Am un fel de a închide ochii și de a strânge din ochi, când predic….insuportabil! DAR, niciunul dintre aceste lucruri NU sunt regizate. Așa sunt, așa m-a făcut și dăruit Creatorul. Probabil sunt lucruri care să îmi amintească mereu că depind de Harul lui și nicidecum de abilitățile mele. Nu cred că greșesc când suspectez că pastorul Antonie regizează destul de mult. De ce să te tot încrunți? De ce să te joci intenționat cu vocea ? Din nou, am verificat și cu alte persoane, care au observat același lucru. Nu mă înțelegeți greșit. Nu am absolut nimic cu privire la vocea și înfățișarea predicatorului Florin Antonie. Dimpotrivă, cred că are o postură potrivită pentru predicare și dacă nu ar mai face eforturi de regizare, chiar ar fi plăcut și i-ar sta foarte bine. Dacă nu ar fi fost toată regizarea asta vocală și de mimică a feței, cred că aș fi trecut mai departe și acum mi-aș fi văzut de treburi. Am fost însă „lovit” de modul de prezentare al predicii. Pe lâgnă astea, mai este și acel sunet constant, acel pocnit al gurii, făcut de oamenii care sunt mulțumiți cu ceea ce spun. Nu știu dacă avem un cuvânt pentru asta. Poate în originalul din limba greacă sau ebraică. (Promit că e singura ironie…)
Am isprăvit! Încă o dată, doresc să îi asigur pe toți cititorii, simpatizanți ai pastorului Florin Antonie sau nu, că nu am scris cu scopul de a face scandal sau de a jigni. Cei care mă cunosc știu că nu îmi stă în fire. Chiar anticipez cu groază posibilitatea de a fi târât în discuții tensionate și imposibile. Așa că, înainte de a scrie aceste ultime rânduri, m-am oprit și m-am rugat sincer pentru Florin Antonie, pentru biserica Genesis și pentru toți ascultătorii lor! Rugăciunea ne ajută întotdeauna la limpezirea gândurilor și a motivațiilor. Cred că dacă ar fi dispus să corecteze anumite excese și tendințe, Florin Antonie ar putea face o lucrare foarte eficientă și frumoasă. Să ne ajute Domnul așa să lucrăm, încât să nu ne rușinăm în fața scaunului de judecată a lui Hristos.
sursă foto: aici.
Valentin Făt 